Să facem arhitectura frumoasă din nou!

O dezbatere provocatoare s-a născut ca urmare a unei propuneri legislative ca imobilele federale din SUA, în special cele din capitala țării, să fie construite de acum încolo în stilul arhitecturii clasice. Titlul propunerii, „Making Federal Buildings Great Again”, spune destule în sine și vine din partea administrației Trump, așa că nu este o surpriză că foarte mulți arhitecți din establishment s-au îngrămădit să critice proiectul.

Majoritatea criticilor își susțin punctul de vedere insistând asupra faptului că propunerea legislativă amenință diversitatea, făcându-se că nu văd cum tocmai această propunere reprezintă o reacție la expulzarea diversității din meniul arhitectural. Clasicismul a evoluat de-a lungul a mii de ani, constructorii căutând mereu o cale mai bună de a încadra colțul unei verande cu coloane sau pentru a dezvolta un acoperiș impermeabil. Arhitectura clasică este ceva inerent divers, deși majoritatea răspunsurilor critice față de proiect încearcă să „sperie” cititorii cu imagini ale unor nesfârșite Parthenoane care se înșiruie pe bulevardele din Washington.

Washington și Jefferson au ales arhitectura clasică pentru a reprezenta virtuțile unei noi națiuni, bazată pe democrația ateniană și Roma republicană. La începutul secolului al XX-lea, părinții fondatori ai modernismului din Europa au creat o arhitectură în care majoritatea oamenilor urmau să fie rotițe în orașe care întruchipau principii socialiste și dictatoriale; ulterior, această arhitectură a fost adusă și în America. Făcând un talmeș-balmeș din instrumentele pentru frumos dezvoltate de-a lungul secolelor, stilul modernist a fost dintotdeauna foarte nepopular, dar pentru a-și impune supremația a căutat să elimine vechile stiluri arhitecturale. Majoritatea arhitecților care lucrează în prezent au uitat acest lucru sau îl ignoră, dar aceasta este o însușire atavică, nu un virus, a ceea ce a fost cunoscut la începuturi ca fiind Stilul Internațional.

Practic toate clădirile federale ridicate în prezent sunt moderniste și au tot fost astfel timp de mai bine de trei pătrimi de secol. Arhitectura clasică și tradițională au fost epurate în perioada postbelică de General Service Administration (GSA), instituția care supraveghează designul, construcția și menținerea clădirilor și monumentelor federale peste tot în țară. Propunerea lui Trump ar descuraja, dacă nu chiar ar interzice, arhitectura modernă. Pentru majoritatea oamenilor aceasta ar fi o corecție mult așteptată. Guvernul federal a fost ultimul segment din societatea americană care a abandonat tradiția arhitecturală și ar fi extrem de ironic ca tot el să fie cel care reia stiluri preferate de majoritatea americanilor. Ar fi ceva ce are sens într-o democrație.

Un tribunal din Tuscaloosa, Alabama, terminat în urmă cu doar câțiva ani, este una dintre puținele opere arhitecturale realizate în stilul clasic din ultimele zeci de ani sponsorizate de GSA.

Un proiect legislativ este departe de a fi adoptat. În timpul administrației lui George W. Bush, profesorul clasicist Thomas Gordon Smith de la școala de arhitectură Notre Dame a fost nominalizat ca arhitect șef al GSA. Lumea arhitecturii a explodat iar nominalizarea a fost retrasă pe nesimțite. Se pare că suspecții de serviciu încearcă să pună la cale o campanie similară, care include și discreditarea unor organizații solide precum National Civic Art Society, care a fost implicată în proiectul legislativ.

Ar trebui să existe un stil oficial? Probabil că nu, dar date fiind circumstanțele în care o elită a dictat stilul federal timp de generații, un anumit reflux este de bun augur. Dacă sistemul de distribuție al proiectelor arhitecturale de anvergură ar reflecta o abordare de piață, nu ar fi nevoie de un stil „oficial”. Dar a existat un stil oficial pe care oamenii și-l amintesc, care a distrus orașele și târgurile americane. Un impuls dat clasicismului nu ar inversa această anomalie, desigur, dar ar reprezenta un început mult așteptat pentru a reintegra frumusețea și civilitatea într-un domeniu în care educația, jurnalismul, companiile și toate celelalte domenii implicate în crearea unui oraș au fost moșia unei mâini de oameni, spre exasperarea celor mai mulți.