Daniel Kahneman a numit-o ancorare. Eu o numesc viziune de tunel. Este atunci când ne bazăm mult prea tare pe ideile noastre preexistente și pe primele informații – ancora – pentru a ne forma judecățile. Cum percepem o problemă, cum este descrisă, cum ne face să ne simțim în raport cu experiența și expertiza noastră individuală, toate acestea influențează deciziile pe care le luăm. Prin ancorare ne asigurăm că dovezile contrare sunt ignorate. Confruntați cu aceste noi dovezi contradictorii, refuzăm să ne schimbăm deciziile pe care le-am luat anterior.
Săptămâna care s-a încheiat pe 24 iulie, în Anglia și Marea Britanie s-au înregistrat 8.891 de morți (cu 161 de morți mai puțin decât media ultimilor cinci ani). Este a șasea săptămână în care am avut mai puține decese, cu 1414 decese mai puține decât se estima. În timp ce numărul morților din azilurile de bătrâni și spitale rămâne sub medie, numărul deceselor din casele private este mai mare decât media ultimilor cinci ani. În săptămâna încheiată pe 30 iulie au fost cu 727 de mai multe decese.
Decesele survenite acasă au fost, în ultimele șase săptămâni, cu aproape 40% mai mari decât numărul deceselor înregistrate cu Covid-19, indiferent de locație, (4526 față de 2799). Nu este limpede de ce a survenit un exces de decese acasă dar un lucru este clar: cauza nu a fost Covid. Mai puțin de 5% dintre aceste decese survenite în case private au avut drept cauză virusul.
Aceste morți în exces reprezintă un număr considerabil de morți – care puteau fi potențial evitate – mai ales dacă a fost vorba de indivizi care au evitat spitalele. Ministerul Sănătății din Anglia sugerează că lucrurile ar putea sta astfel, fiind vorba de o problemă serioasă. Jumătate din respondenții unui sondaj efectuat de autorități, care au avut o înrăutățire a sănătății, nu au mers la medic pentru a primi tratament. Motivul cel mai des indicat a fost acela de a nu pune presiune pe sistemul de sănătate.
O analiză a sistemului de sănătate publică arată consecințele mortale ale mesajului guvernamental „stai acasă, salvează vieți, protejează sistemul de sănătate”. În timpul carantinei, s-a înregistrat o scădere de aproape 50% a internărilor pentru atacurile de cord. Riscurile Covid au întrecut riscul de a merge la spital în pofida înrăutățirii simptomelor pentru majoritatea oamenilor: au murit cu 40% mai mulți oameni decât de obicei din cauza unor probleme cardiace tratabile. În cazul infarcturilor situația a fost mult înrăutățită de traiul în singurătate și absența vizitatorilor, din moment ce 98% dintre apelurile la urgență pentru un asemenea incident sunt efectuate de către altcineva.
Au existat șapte decese ale unor copiii cu Covid – un risc minor. Totuși, solicitarea cu întârziere a unui ajutor medical a contribuit la moartea a cel puțin nouă copii, potrivit unui cercetări a doctorilor. O treime dintre cei 241 de pediatri întrebați au avut de-a face cu consultații amânate. Unii doctori au vorbit despre gravide care au venit târziu la medic ceea ce a produs efecte nedorite asupra noilor născuți.
Un raport guvernamental sugerează că 200.000 de oameni ar putea muri din cauza amânărilor din sistemul medical și a consecințelor economice și sociale impuse de carantina Covid19. Statisticile de la Ministerul Sănătății arată că trimiterile de urgență la medicul specialist în cazurile de cancer sunt în scădere cu 47% față de anul trecut. 26.000 de oameni așteaptă mai mult de un an pentru operații de rutină, iar peste jumătate de milion de oameni au așteptat mai bine de șase săptămâni pentru analize esențiale.
Epidemia de coronavirus a avut parte de emoții și imbolduri puternice atunci când s-au luat măsuri. În pofida unor evidențe care demonstrează contrariul, mulți oameni vor să stea în carantină. A ne baza prea tare pe primele informații pe care le întâlnim reprezintă o idee proastă. Trebuie să fim cu toții conștienți de această tendință de ancorare. Soluția o reprezintă cumpătarea în procesul de luare a deciziilor, căutarea unor puncte de vedere adiționale și a unor alte informații. Reacțiile în grabă agravează problemele și tendința spre ancorare.
Când vine vorba de Covid19, adevărata amenințare nu este boala, ci felul în care reacționăm la informațiile care apar.
Carl Heneghan este profesor de medicină la Universitatea din Oxford.