Asistăm la un al doilea val?

„Faptele sunt încăpățânate, dar statisticile sunt flexibile”. Există multe citate despre statistici, dar cred că acesta, care-i aparține lui Mark Twain, descrie cel mai bine unde ne aflăm cu privire la cifrele legate de spitalizări și Covid-19.

Sunt trei întrebări la care trebuie să primim un răspuns în dezbaterea privind Covid: în primul rând, trecem printr-un al doilea val? În al doilea rând, este sistemul național de sănătate sub o amenințare iminentă, fie la nivel național, fie regional, din cauza unei creșteri a infecțiilor? Și, în al treilea rând, ajută restricțiile impuse de guvern?

Din nefericire, lipsa de înțelegere și folosirea necorespunzătoare a unor date și statistici, ce-i drept, complexe este foarte des întâlnită și nici măcar nu suntem aproape de a primi răspunsuri la aceste întrebări.

Când vine vorba de un al doilea val, este clar că numărul cazurilor pozitive este în creștere. Dar nu există niciun sens a compara testele pozitive zilnice, deoarece există întârzieri în raportare, diferențe între numărul celor testați zilnic, la care se adaugă distorsionările produse de sistemul Caută și Testează – care prin definiție direcționează testele către aceia care sunt cel mai probabil să fie descoperiți pozitivi.

Creșterea cazurilor, în cazul în care există, cel mai probabil acum intră pe un platou. Principalii vectori de difuziune ai acestei creșteri au fost probabil, liceele și studenții. Acum se ajunge la un echilibru după izbucnirile inițiale.

Profesorul Van-Tam în conferința de presă de la guvern din această săptămână a afirmat că în cazul celor sub 30 de ani creșterea cazurilor pare că intră pe o pantă descendentă (așa cum se întâmplă de obicei odată ce elevi obțin imunitatea de turmă în rândul comunităților lor) dar acum infecțiile ajung în grupuri de vârstă mai mari. Este limpede că avem de-a face cu un fenomen mai semnificativ deoarece spre deosebire de tineri aceștia au un risc mai mare de a ajunge la spital cu o infecție serioasă.

Dar este adevărat? Ei bine, da și nu. Infecțiile în grupuri de vârstă mai mari sunt în creștere, dar cine privește la tendințele infecțiilor respiratorii și ale internărilor în spital pentru această problemă în anii „normali”, constată că așa se întâmplă mereu în apropierea iernii. În acest moment, creșterea cazurilor în grupele de vârstă peste 30 ani are o prea puțină legătură, dacă are una, cu răspândirea virusului printre cei sub 30 de ani. S-ar putea susține că există o legătură între cele două, dar a susține acest lucru fără echivoc este o forțare din punct de vedere științific.

În privința internărilor la spital, a existat o creștere semnificativă a internărilor pacienților testați pozitivi. Dar asta nu este ceea ce pare. Chiar și în regiunea de nord-vest a Angliei, a răzbătut în presă informația că paturile de spital erau ocupate în proporție de 85%. Este enorm, dar normal, pentru sistemul național de sănătate, care merge pe un drum foarte strâmt când vine vorba de paturi libere și de capacitate disponibilă. În fiecare an, numărul internărilor crește în octombrie. Iar internările de anul acesta sunt comparabile cu media pentru luna aceasta din ultimii ani.

Nici mortalitatea în cadrul spitalului nu a crescut semnificativ comparativ cu anii trecuți. Dacă acesta este al doilea val, din fericire nu pare să producă nicio creștere semnificativă nici în internări, nici în mortalitatea generală. Este o situație foarte, foarte diferită față de primăvară.

Cum măsurăm, deci, ceea ce se întâmplă? Numărul zilnic al morților de Covid nu ne spune decât cine a murit după ce a fost testat pozitiv cu Covid-19 în ultimele 28 de zile. Marea majoritate a celor care au murit de această boală aveau peste 80 de ani și de regulă una sau mai multe boli serioase.

Dat fiind că numărul celor care mor în spital este în prezent la fel cu media ultimilor ani se prea poate ca Covid-19 să nu reprezinte un factor decisiv în aceste decese. Oricum am privi, infecțiile respiratorii de tot felul și internările în spital nu par să copleșească spitalele.
În mod limpede trebuie să privim cifrele cu atenție dar nu pare să existe foarte multe argumente pentru o carantină.

În fine, există unele cifre care s-au schimbat comparativ cu anii din urmă. A exista o creștere în exces a deceselor survenite acasă (peste 100 zilnic, aproape toate fără legătură cu Covid). Au existat cu 27 de milioane de programări mai puțin la mediul de familie. Numărul oamenilor testați pentru cancer a scăzut dramatic. Numărul oamenilor tratați pentru infarct s-a redus.

Un studiu recent al Ministerului Sănătății a relevat că aproximativ unul din șase copii ar putea avea probleme psihice (de la deja îngrijorătorul unu din nouă în 2017). Data viitoare când veți mai auzi unul din mulții profesori și experți care promit că următorul set de măsuri va salva vieți vă sugerez următorul lucru: calculați în mintea voastră câte vieți au fost salvate de fapt, având în minte că de la începutul lui martie au fost cu 26.000 mai multe decese survenite acasă dintre care covid-19 este răspunzător de doar 3%.
Continuăm la fel, pe drumul pe care am apucat-o, sau începem să ne punem întrebări serioase cu privire la abordarea guvernului?

Dr Waqar Rashid este neurologist consultant la St George’s University Foundation Hospital NHS Trust, Londra.