Amenințarea autoritarismului

Carantina a dus la un colaps al afacerilor mici de pe tot cuprinsul SUA ceea ce nu a făcut decât să sporească puterea corporațiilor gigant.

„Miliardarii și-au crescut averile cu 27,5% la apogeul crizei, din aprilie și până în iulie, în același timp în care milioane de oameni de pe întreg globul își pierdeau slujbele sau se luptau să primească finanțare de la guvern”, susținea The Guardian în septembrie. Un studiu din iulie amintea doar o parte din poveste:

„Averea combinată a superbogaților planetei a atins un nou maxim în timpul pandemiei, potrivit unui studiu realizat de firma de consultanță PwC și banca elvețiană UBC. Cei peste 2000 de miliardari mondiali au reușit să adune averi care totalizează în jur de 10,2 trilioane de dolari, depășind recordul precedent, de 8,9 trilioane, stabilit în 2017.”

Între timp, deși nu se cunosc date foarte precise, „în linii mari, una din cinci afaceri mici a trebuit să se închidă”, după cum a notat AP, care a adăugat: „restaurantele, barurile, centrele de înfrumusețare și alți retaileri care presupun interacțiunea față către față au fost loviți cel mai tare.”

Angajații se găsesc acum complet la discreția unei mâini de corporații gigant care prosperă, cu o înclinație transnațională și fără nicio simpatie pentru America.

Un studiu realizat de Brooking Instituion în această săptămână, intitulat „Amazon și Walmart au avut profituri de miliarde de dolari în timpul pandemiei și nu au împărțit nimic cu angajații lor” a descoperit că „pandemia de Covid-19 a generat profituri record pentru cele mai mari companii americane, la fel ca și pentru patronii și acționarii lor, dar aproape nimic pentru angajații lor.”

Acești „învingători” Covid nu sunt învingătorii randieni din capitalismul pieței libere. Dimpotrivă, ei sunt cei care au primit doze imense de fonduri din partea guvernului american, pe care îl controlează prin armate de lobiști și prin donații, și care astfel intervine constant în piață pentru beneficiul acestor companii. Acesta nu este capitalismul pieței libere care îi recompensează pe titanii inovativi, ci mai degrabă capitalismul de cumetrie care abuzează de puterea statului pentru a-i zdrobi pe micii competitori, dându-le corporațiilor și mai multă putere și avere, și transformându-i pe milioane de americani în niște vasali al căror cel mai roz destin este de a ave mai multe joburi prost plătite, fără niciun fel de beneficii, cu drepturi puține și opțiuni și mai puține.

Cei care ar trebui să fie cei mai dezgustați de acest rezultat ar trebui să fie capitaliștii nu socialiștii: este un exemplu clasic de fuziune între puterea statului și cea a corporațiilor, care mai poartă și numele de fascism, și în care puterea statului este folosită pentru a interveni pe piață și a consolida și a centraliza autoritatea în mâinile câtorva actori, lăsându-i fără de putere pe toți ceilalți.  Aceste tendințe erau deja foarte vizibile înainte de Trump și la începutul pandemiei, dar s-au accelerat dincolo de orice imaginație ca urmare a carantinei, a izolării prelungite și a sprijinului acordat corporațiilor.

Lucrul cel mai îngrijorător este că beneficiarii principali ai acestor schimbări rapide sunt giganții din Silicon Valley, cel puțin trei dintre ei – Facebook, Google și Amazon – fiind de acum exemple clasice de monopol.  Că averea proprietarilor și directorilor – Mark Zuckerberg, Jeff Bezos, Sundar Pichai — a explodat este un fapt bine documentat, dar mai semnificativă este puterea fără precedent pe care aceste companii o dețin  în privința diseminării informației și a conduitei în dezbaterile politice, ca să nu amintim nimic de informațiile extraordinar de detaliate pe care le dețin cu privire la viețile noastre în virtutea supravegherii online.

Carantina și izolarea socială înseamnă că ne bazăm din ce în ce mai mult pe companiile din Silicon Valley pentru a ne exercita viața. Comandăm online de la Amazon, mai degrabă decât să mergem la magazin. Ne întâlnim online mai degrabă decât în birouri. Folosim constant Google pentru a naviga și a comunica. Ne bazăm mai mult decât oricând pe social media pentru a primi informații despre lume. Și pe măsură ce dependența unei populații slăbite față de aceste companii a crescut fără precedent, puterea și averea lor a crescut la noi cote, ca și dorința lor de a controla informația și dezbaterea.

Că Facebook, Google și Twitter exercită din ce în ce mai mult control asupra declarațiilor politice este un fapt greu contestabil. Ce este mai remarcabil și mai îngrijorător este că aceste companii nu pun mâna pe aceste puteri, cât li se oferă aceste puteri de către un public – compus în principal de media corporatistă și de organizații progresiste – care cred că problema principală în social media o reprezintă cenzura insuficientă, nu cea excesivă. După cum s-a exprimat senatorul Ed Markey în fața lui Mark Zuckerberg, când patru CEO din Silicon Valley au apărut în fața senatului în octombrie: „Problema nu este că aceste companii care apar astăzi în fața noastră șterg prea multe postări. Problema este că lasă prea multe postări periculoase să apară.”

Aceste companii sunt mai puternice ca niciodată, nu doar datorită bogăției lor într-un moment când populația suferă, ci și pentru că ei sprijină covârșitor candidatul Partidului Democrat care urmează să fie înscăunat președinte.
Administrația Biden/Harris intenționează, fără dubiu, să facă foarte multe pentru Siliocn Valley iar Silicon Valley este bine poziționată să facă la schimb foarte multe pentru ei, începând cu puterea imensă pe care o dețin în privința fluxului de informații și dezbaterii.

Curentul principal al neoliberalismului american este autoritarismul. Îi privesc pe cei care li se opun și le resping vederile nu ca pe adversari ci ca pe niște dușmani, teroriști domestici, bigoți, extremiști și incitatori la violență, buni de a fi dați afară, cenzurați, reduși la tăcere. De partea lor se găsește – dincolo de mulțimea de instituții de presă corporatiste, serviciile de informații și Wall Street – un consorțiu de companii IT monopoliste cu o putere nemaiîntâlnită, doritoare să exercite un control tot mai mare asupra unei populații care rar a fost, dacă a fost vreodată, atât de divizată, obosită, săracă și anemică.

Toate aceste puteri autoritariste, în mod ironic, vor fi invocate și justificate pentru a stopa autoritarismul exercitat nu de către cei aflați la putere ci de către cei care tocmai au fost îndepărtați. Aceia care au petrecut patru ani profitabili profețind despre „fascismul” american se vor folosi de fuziunea statului și a corporațiilor pentru a-și consolida propria autoritate, a controla granițele dezbaterii permisibile, și a-i reduce la tăcere pe cei care îi contestă. Cei care au strigat în ultimii patru cel mai tare cu privire la autoritarismul în creștere din America au avut dreptate în privința avertismentului, dar s-au înșelat profund cu privire la sursa lui.