Fapt ciudat, în Franța anticlericalismul a supraviețuit cu mult dușmanului său, clericalismul. Biserica Catolică a încetat de mult a mai fi o forță politică sau socială. În gurile celor luminați, apelativul „Catho” (catolic) este ceva de dispreț, ca și cum persoana spre care este îndreptat reprezintă cu siguranță un reacționar primitiv, dacă nu de-a dreptul un pétainst. Cea mai bătrână fiică a Bisericii și-a tăiat aproape toate legăturile cu Mama sa, cu excepția faptului de a i se opune.
Până și cea mai vagă aluzie la creștinism este respinsă. Primarul din Bordeaux, Pierre Hurmic, care aparține partidului ecologist, a hotărât ca, cel puțin anul acesta, orașul să nu mai aibă tradiționalul pom de Crăciun – pe care el îl numește „un brad mort” – în piața principală. Cu siguranță motivul îl reprezintă evitarea cruzimii față de copaci.
Imediat s-a stârnit un protest și o petiție online a strâng 12.000 de semnături. Mulți dintre cei care au semnat, însă, nu erau din Bordeaux ci din orașe îndepărtate precum Lille. Hurmic a afirmat că nu îl interesează opiniile emanate de „fachosphère” – adică acea parte a internetului în care fasciștii își fac cunoscute opiniile.
Cu alte cuvinte, cineva care nu vede niciun motiv serios de a abandona o tradiție pe care cei mai mulți oameni o consideră îndeajuns de nevinovată, ale cărei legături cu creștinismul ar putea fi în cea mai bună măsură „neîntemeiată”, este acum considerată în mod automat ca făcând parte dintr-un marș mussolinian.
Cu fasciștii nu discuți. Îi ignori sau îi reduci la tăcere. Și din motiv ce oricine nu este de acord cu primarul este un fascist, ex officio, nu există niciun motiv de discuta ceva cu cineva. A reduce la tăcere este cea mai elevată formă de argumentație.
Theodore Dalrymple este autorul volumului de eseuri „Cultura noastră: ce a mai rămas din ea”, apărut la Editura Contra Mundum.