Adevărul insuportabil despre urșii polari

Imaginea emblematică a îngrijorării climatice este drăgălașul (de la distanță) urs polar. Când alarmiștii vor să lanseze avertismente despre ororile unei posibile lumi mai calde, acest animal intră în prim plan. Urșii polari, la fel ca și pinguinii, sunt mascotele grupurilor de lobbyști verzi. Revista Time a pus acest mamifer mâncător de pui de foci pe copertă cu titlul: „Ȋngrijorează-te! Ȋngrijorează-te foarte tare!”, iar Al Gore, în filmul său, a oferit o imagine generată de calculator a unui urs care se zbate pentru a se salva pe gheață. Afirmațiile despre ursul polar aflat în pericol acoperă întreg spectrul, de la urșii care se îneacă în apa cu care nu sunt obișnuiți (neadevărat, deoarece dau peste apă, în fiecare vară), până la canibalismul produs de înfometare, din cauza presupusei imposibilități de a traversa gheața în curs de dispariție, pentru a avea acces la hrana lor tradițională.

Este emoționant, desigur, să îi auzi pe ecologiștii care deplâng insuficiența focilor pentru hrana urșilor. (Şi nu numai urșii produc asemenea dezamăgiri legate cantitatea de vânat omorâtă: verzii au prezentat chiar la negocierile pentru Kyoto, desfășurate la Buenos Aires și Montreal, un slideshow în care, se pare, nici inuiții nu mai reușeau să prindă destule foci, pe care, de altfel le ucideau cu ciomege). A numi „exagerări” aceste afirmații ar fi o jignire adusă exagerărilor.

Associated Press a răspândit o știre conform căreia urșii polari „ar putea recurge la canibalism deoarece prelungirea sezonului în care ghețurile sunt topite îi împiedică să aibă acces la hrana lor naturală.” Afirmația, făcută la mijlocul anului 2006, se baza pe trei presupuse cazuri de „canibalism”, toate din 2004. Totuși, cercetările realizate dezvăluie că urșii prosperă în acele zone în care se produce o încălzire și suferă acolo unde se produce o răcire (da, răcirea Arcticii). Conform reputatului biolog canadian Dr. Mitchell Taylor, specialist în urșii polari, de la Departamentul de Mediu al guvernului provinciei Nunavut, „din cele treisprezece populații de urși polari din Canada, unsprezece sunt stabile sau în creștere. Ele nu sunt în curs de extincție și nici nu par să fie afectate în vreun fel la ora actuală.”[i]

Dar ce putem spune despre acei pinguini aflați la celălalt capăt al planetei? Ȋn pofida relatărilor isterice din National Geographic, New York Times și (într-o măsură ușor mai nuanțată) BBC, se pare că reținerea lor în a procrea ar putea să fie legată mai mult de un psihic fragil și castitate, decât de schimbarea temperaturii. Cercetările au arătat că numărul de cupluri fertile a scăzut semnificativ, deși nu există dovezi despre încălzire sau răcire. Fenomenul coincide, însă, cu intensificarea ecoturismului în zonă. Cum să se împerecheze pinguinii când elicoptere uriașe descarcă hoarde de creaturi curioase înveșmântate în Gortex? Imaginați-vă, să zicem, că vă petreceți luna de miere pe pista de aviație a unui show aerian în Germania…

Fragment din Ghidul Incorect Politic despre Încălzirea Globală de Christopher Horner, apărut la Editura Contra Mundum