Prin comparație cu justițiarii vigilenți woke din zilele noastre, metodele lui Hitler de a pune mâna pe putere par desprinse din Epoca de Piatră a tehnologiei.
Prin această afirmație nu încerc să discreditez ororile provocate de regimul nazist. Mai degrabă încerc să atrag atenția asupra ușurinței cu care operează totalitariștii din zilele noastre față de predecesorii lor.
Putem găsi dovezi în favoarea acestei idei în cartea „Germania a încercat democrația” de S. William Halperin, o carte despre istoria Germaniei care se folosea pe vremuri la colegiu. Publicată inițial în 1946, lucrarea lui Halperin demonstrează cum sistemul constituțional german le-a permis naziștilor să vină la putere cu ajutorul unei „revoluții legale”. Am putea compara acest fapt cu actuala lovitură de stat care are loc în America și peste tot în Occident, promovată de o alianță a marilor afaceriști, a marilor politicieni și a unei prese insurportabil de conformiste și avide de putere. Din punctul meu de vedere, descrierea lui Halperin a preluării puterii de către naziști în Germania ne arată o lovitură de-a dreptul primitivă prin comparație cu felul în care stânga woke și aliații ei își distrug opoziția.
Naziștii erau aventurieri politici care au profitat de recesiunea economică – inclusiv de șomajul de 17% din Germania înfrântă în război – pentru a-și duce la îndeplinire planul. Însă pe timpul lui Hitler, nu existau platforme media interconectate care ofereau aceleași știri părtinitoare. Dezvoltările în comunicație și identitatea felului în care sunt prezentate știrile sunt elemente care complică situația noastră politică și culturală.
Nu a trecut decât o zi de când presa americană a decis să-l transforme pe George Floyd într-un sfânt martirizat de brutalitatea rasismului american, și întreagă lume anglofonă și occidentală a ajuns să împărtășească același punct de vedere. Știrile de astăzi sunt extrem de tendențioase ca de pildă atunci când ni se spune că echipa de fotbal a Ungariei „s-a făcut de rușine” la Campionatul de Fotbal deoarece a refuzat să îngenuncheze înainte de începerea meciului pentru a onora memoria pornostarului și toxicomanului George Floyd; sau când tot Ungaria este blamată deoarece primul ministru se opune educației LGBT în școli.
Când doresc ceva elitele noastre aflate la putere primesc imediat prin intermediul mijloacelor de propagandă pe care le au la dispoziție: influențează sute de milioane de oameni și îi marginalizează pe cei care li se opun. În felul acesta, se pare că stânga woke și aliații săi pot impune instantaneu populației meniul de gândire pe care ei îl doresc.
Yeonmi Park, refugiata din Coreea de Nord care trăiește la New York și a absolvit Universitatea Columbia, a pus punctul pe i când a descris natura din ce în ce mai totalitaristă a clasei conducătoare. Vorbind despre răspândirea corectitudinii politice în SUA, Park compară imaginea foarte schimonosită a realității pe care americanii o înghit cu ceea ce nord coreenei trebuie să asculte în regimul comunist, iar concluzia ei este că povestea publică din America este la fel de caraghioasă. Această femeie din Coreea de Nord ar fi și mai surprinsă dacă ar afla că oamenii din alte țări occidentale, Canada sau Germania, de pildă, sunt chiar și mai rău mințiți.
După cum demonstrează destul de clar cartea lui Halperin, cei care au meditat asupra preluării puterii de către naziști în Germania nu erau conștienți de progresele tehnologice care fac astăzi mult mai ușor controlul maselor decât în urmă cu 90 de ani. În Germania interbelică, diferențele regionale, culturale și religioase erau foarte puternice. Spre deosebire, astăzi, în SUA majoritatea oamenilor sunt pradă aceleiași îndoctrinări uniforme, mare parte avându-și originea în școlile și universitățile stângiste, dar și în media ubicuă. Omogenizarea, sau ceea ce naziștii numeau Gleichschaltung („coordinarea”) a avut deja loc la o scară, care naziștilor le-a luat ani de zile să o atingă și au reușit asta doar amenințând oamenii cu închisoarea și tortura. Conformitatea nu mai trebuie să fie obținută prin teroare, acte care potrivit lui Hannah Arendt în „Originile totalitarismului” dau nota distinctivă dictaturilor nazistă și sovietică.
În zilele noastre, media, administrațiile „democrate” și estabishmentul educațional își pot robotiza subiecții accentuând aceleași teme dintr-o perspectivă unică. Numeroasele filme, reportaje și chiar reclame cu care am fost inundați în ultimele luni demonstrează acest lucru, glosând asupra măreției identități rasiale negre prin comparație cu cea albă. Unele dintre aceste surse sugerează destul de fațiș că albii au fost suprareprezentați în viața americană. Simultaneitatea și eficacitatea cu care puterea de azi operează în astfel de chestiuni fac ca ministerul nazist al propagandei, cu emisiunile radio statice, să pară prin comparație o instituție de novici. La fel ca și vestimentația și discursul, controlul totalitar a fost adus la zi.