Problema alternativei New Age

Am tras folos de pe urma articolelor lui Mike Adams și ale colegilor săi de pe website-ul Natural News. Și pare un tip destul de cumsecade, care face tot felul de show-uri și podcast-uri. E până și fermier aici în Dixieland-ul aflat sub ocupație. Așa că atunci când a postat un podcast despre răstignirea lumii (făcând referire la actuala criză Covid) și reînvierea ei, am fost desigur curioși. Dar nu s-a terminat cu bine; show-ul e plin de idei problematice.

Să începem cu ideea principală, și anume că omenirea este răstignită asemeni lui Hristos, doar că în locul cuielor, proteinele spike și acele de vaccinare sunt cele care ne străpung carnea, și o cunună de viruși ne înțeapă fruntea în locul celei de spini. Pentru că Hristos Dumnezeu a murit și a înviat, spune d-nul Adams, atunci și omenirea, divină fiind, se va ridica din mormântul alegoric al suferinței și va trăi „reînvierea”, va să zică o stare de iluminare sau trăire profundă, o deșteptare.

Problema este că omenirea nu poate reînvia în mod automat din suferință și moarte pentru că omenirea nu este divină. Divinitatea înnăscută a omului este învățătura ereziilor gnostice. Omul are potențialul de a deveni dumnezeiesc, este chiar chemat să devină dumnezeiesc prin har, dar acest lucru se întâmplă numai prin sfințirea și ascetismul vieții în sânul Bisericii Ortodoxe, prin botez, prin sacrificiul lepădării de sine și al dragostei pentru aproapele și pentru lucrarea lui Dumnezeu, etc. Prin acestea ne unim cu Hristos Dumnezeul-om , și prin El vom primi o viață nouă și vom învia cu adevărat.

Mai mult decât atât, au fost multe alte evenimente în urma cărora omenirea a suferit mult mai mult decât de pe urma bolii COVID, și care nu i-au provocat ulterior nici o stare de iluminare excepțională: molima devastatoare din secolul XI d.H a fost urmată de apariția Islamului. Occidentul a văzut o înșiruire fără sfârșit de războaie devastatoare, de la revoluția franceză la războiul civil american, primul război mondial, al doilea război mondial, urmate de războiul rece, de războiul împotriva terorismului, fără ca vreunul dintre acestea să aducă cu el vreo „deșteptare în masă”. Nici China nu a fost blagoslovită cu vreo revelație în urma Revoluției lui Mao. De ce ar fi acest nou rău, de mai mică amploare, atât de diferit în consecințele sale asupra omenirii în comparație cu alte încercări mai mari?

Vom primi binecuvântarea lui Dumnezeu după suferințele noastre doar dacă le acceptăm din parte-I cu bucurie, ca pe o pedeapsă pentru păcatele noastre, ca pe o șansă de a ne pocăi, ca pe un mijloc prin care ne putem apropia mai mult de El și unul de celălalt. Dar aceasta nu survine automat în urma suferințelor noastre, ca o formulă matematică imuabilă.

De asemenea, d-nul Adams mai spune că Dumnezeu creează din plictiseală, și că ar fi necesar ca El să creeze un număr infinit de universuri doar pentru a-și mai domoli plictiseala.

Dar Dumnezeu nu ar putea să fie niciodată plictisit. Dacă nu este total auto-suficient în infinitele adâncimi ale ființei Sale, atunci El nu este Dumnezeu. Noțiunea de universuri infinite este o formă de panteism care conferă creației acele atribute ale divinității (de exemplu, infinitatea) de care ei l-au deposedat pe Dumnezeu. Dumnezeu creează universul și pe om din preaplinul Dragostei Sale (Sf. Grigorie Teologul vorbește despre acest lucru), pe care dorește să o împărtășească cu alte creaturi făcute după asemănarea Sa, și cărora le lasă în schimb liberul arbitru de a-L iubi la rândul lor.

O altă idee menționată cu aprobare de către d-nul Adams este aceea că viața este un simulacru. Dar dacă viața este un simulacru, o iluzie, atunci nimic nu are sens sau valoare – nici suferința, nici învierea, nici progresele iluminismului științific sau spiritual. Dacă cosmosul poate fi remodelat de puterile mentale ale omului, atunci nimic nu mai are o existență definitivă și obiectivă: totul este relativ; nu se mai poate ajunge la nici un consens cu privire la ceea ce ar reprezenta progresul sau declinul uman, virtutea sau viciul, ori dacă un câine este cu adevărat un câine, etc. (Mulțumiri lui Jay Dyer pentru această perspectivă.)

Viața nu este un simulacru; fiecare lucru creat are o rădăcină ontologică imuabilă în logos-ul cu care a fost investit de Hristos Dumnezeu-Cuvântul, în Care toate logosurile sunt unite și în Care își găsesc sensul ultim și rațiunea de a exista. Sfântul Maxim Mărturisitorul poate fi consultat mai departe pe acest subiect.

Finalmente, o să mai menționez îmbrățișarea de către d-nul Adams a fenomenului extraterestrial, extratereștri cu care el crede că ne vom înfrăți în viitorul luminat care urmează după dezastrul COVID. Pe scurt, extratereștrii sunt o altă aparență a demonilor. Dar deoarece am mai scris anterior pe acest subiect, voi lăsa aceste articole să vorbească, pentru a nu mă mai repeta. Iată câteva dintre ele:

https://confiterijournal.blogspot.com/2021/03/modern-day-religions-part-iii-ufosaliens.html

https://confiterijournal.blogspot.com/2018/08/how-do-you-complete-globalist-plan-for.html

Apreciem munca d-nului Adams în alte domenii, dar sperăm ca atât el cât și cei care au ascultat podcast-ul la care facem referire își vor face timp să aprofundeze învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe, ale căror învățăminte despre Dumnezeu, om și cosmos ne dau cea mai clară perspectivă, și singura cale sigură de a tâlcui și trăi realitatea.

https://www.goodreads.com/en/book/show/1982552.Orthodox_Spirituality

Spiritualitatea ortodoxă, de părintele Dumitru Stăniloae

https://www.sainthermanmonastery.com/product-p/orf.htm

Ortodoxia și Religia viitorului, de Sfântul Serafim Rose

Sursa: https://confiterijournal.blogspot.com/2021/11/mike-adamss-hopes-for-post-covid.html