2021: Anul Apocalipsei

Am niște vești bune și niște vești proaste pentru voi.

Vestea proastă este că (așa cum cititorii Corbett Report atenți știu deja) 2021 a marcat începutul Apocalipsei.

Suntem târâți împotriva voinței noastre în viziunea întunecată a viitorului imaginată de către Marii Resetatori.

Suntem aruncați în malaxorul Marii Convergențe, pe cale să devenim Creații umane de designer.

Piețele financiare sunt (în continuare) aranjate , ne apropiem din ce în ce mai mult de coșmarul CBDC, și războiul împotriva banilor cash continuă.

Gașca Știința Spune, condusă de Adevăratul Anthony Fauci, a continuat munca începută cu pseudopandemia în drumul lor spre construirea Statului Biosecurității.

A, și apropo, The Corbett Report nu mai este pe ThemTube (phiuu!).

Dar iată și veștile bune: 2021 a marcat începutul Apocalipsei.

Sunteți confuzi? Nu fiți.

Vedeți voi, în engleza modernă cuvântul „apocalipsă” aduce cu sine de obicei conotația unei întorsături dezastruoase de evenimente sau a unui sfârșit catastrofal, dar acesta nu este, de fapt, sensul originar al cuvântului. Așa cum explică Dicționarul Etimologic Online, cuvântul „apocalipsă” în limba engleză vine din grecescul apokalyptein, de la apo– („afară, departe de”) și kalyptein („a acoperi, a ascunde”). O apocalipsă este de fapt literalmente o mare descoperire sau revelație.

Așadar, cine poate nega că ceea ce am trăit în ultimii doi ani este o apocalipsă?

Mult aclamata #GreatAwakening (i.e Marea Deșteptare) pare să se fi dovedit finalmente a fi nimic mai mult decât Q hopium, dar am vorbit cu mulți oameni cărora li s-au deschis ochii în ultimii doi ani cu privire la evenimentele recente. Am văzut o creștere imensă a numărului celor care au început să caute surse alternative de informare în această perioadă. Și am întâlnit mulți conformiști de-o viață, certificați, posesori de carduri, care acum își chestionează adevărurile în care credeau de multă vreme despre felul în care funcționează lumea, mult mai mulți decât aș fi visat că e posibil în 2019.  

Sigur că îi avem și pe cei care și-au dublat eforturile în susținerea nonsensului, și au decis că identitatea lor constă în a fi oaia care behăie cel mai tare. Emergența statului biosecuritar demonstrează cât de mulți oameni sunt dispuși să facă orice li se spune de către „autorități”, în schimbul unui mângâiat pe cap (sau a unei gogoașe gratuite?) Și, acum că ordinele de stat în casă și lagărele de carantinare au devenit realitate, suntem martorii inversării unor cutume culturale vechi, în care mesaje de tipul „informatorii sunt recompensați” și „corpul tău, alegerea lor” sunt acum noile sloganuri.

Dar și asta este o parte din marea revelație care ni se dezvăluie acum. Devine din ce în ce mai evident cine este de partea noastră pe acest câmp de luptă, și cine nu va fi niciodată alături de noi în lupta aceasta. Așa cum observa foarte acut James Evan Pilato în Lumea Nouă de Anul Viitor: 2022, nu mai există nicio oportunitate de a te ascunde după cuvinte politicoase și politețuri de tipul hai să fim de acord să avem păreri diferite; cei care au acceptat această nebunie au depășit orice limită.

Nu, nu este un prilej de fericire și bucurie. Destramă familii, antagonizează prieteni de-o viață, și pentru mulți oameni, acesta este sfârșitul lumii… sau măcar sfârșitul unei lumi. Dar oricât de grele și de urâte ar fi aceste evenimente, nu este totul rău.

Așa cum notam în 2017, relativa stagnare din ultimii 75 de ani nu a făcut altceva decât să asigure o creștere lentă dar sigură a Noii Ordini Mondiale, și numai niște vremuri de haos și dezordine pot deraia această agendă.

„În vremuri ca acestea, în care status quo-ul glacial s-a lichefiat și totul este în mișcare, avem oportunitatea pentru o schimbare reală. Pot atesta asupra faptului că de-a lungul anilor am văzut cum din ce în ce mai mulți oameni s-au decuplat de la matrice și au început să înțeleagă adevărul despre terorismul contrafăcut, despre frauda băncii centralizate, statul polițienesc emergent și alte asemenea chestiuni vitale. Adesea, ei au fost treziți din starea de somnolență de către evenimente-șoc din interiorul sistemului: atentatul din 11 septembrie 2001, crash-ul Lehman, sau alte incidente creatoare de haos. Și așa se face că aceia care seamănă acest haos ar putea să culeagă drept roade un uragan al unui public din ce în ce mai conștient, care să refuze soluțiile false pe care așa-numita elită încearcă să i le vâre pe gât.”

Într-adevăr, „doctrina șoc” pe care cei ce se vor a fi maeștrii păpușari ai lumii o folosesc pentru a manipula tabla de șah globală începe să le deschidă ochii celor care până deunăzi dormeau liniștiți. Știu acest lucru nu doar din observație, ci și din propria mea experiență. Îmi pot imagina o desfășurare alternativă a evenimentelor în care atentatul din septembrie 2001 nu ar fi existat, și în consecință nu ar fi existat nici The Corbett Report.   

Și, pe cât de încrezător eram în adevărul acestei observații în urmă cu o jumătate de decadă, pe atât de mult mai încrezător sunt acum. Mulți sunt cei care au fost treziți din somnul lor de către Apocalipsă, precum am fost și eu trezit în urmă cu mulți ani, și marea insurecție pe care am remarcat-o în Lumea Nouă de Anul Viitor începe să se contureze.

Da, este important să înțelegem că Apocalipsa pe care o trăim acum este necesară dacă vrem să creăm un sistem nou care să promoveze înflorirea umană mai degrabă decât să o îngrădească. Presupun că aș putea lăsa lucrurile aici, și să închei prin a face urările obișnuite și să pun punct aici editorialului… dar acest lucru ar fi prea blând.

Vedeți voi, nu am un glob de cristal, așa că nu pot să ofer nici un fel de asigurări că Apocalipsa va duce către lumea mai bună pe care vrem să o realizăm. Sunt sigur că mulți vor adăuga (fără să remarce că sunt de acord cu ei) că această Apocalipsă, această mare revelație, este la rândul ei o inginerie. Poate că vor insista mai departe că nu este nici o apocalipsă (în sensul de iluminare), ci Apocalipsă (în sensul de judecată și de sfârșit al vremurilor). Că lucrurile la care asistăm acum sunt trâmbițele care semnalează începutul marilor tribulații.

Dar chiar și dacă ar fi cazul, ce contează? Dacă viața însăși este un test pentru a verifica din ce material suntem făcuți, așa cum argumentează unii, atunci ce test mai mare de-atât am putea să cerem? Și dacă este un asemenea test, atunci pe baza căror criterii ne-am putea evalua răspunsul personal? Pe baza a cât de confortabil putem trăi într-un imperiu al minciunilor? Pe baza câtor prieteni de suprafață și de vreme bună putem acumula? Pe baza abilității noastre de a ne îngropa capetele în nisip sau a ne retrage în păduri pentru a evita Apocalipsa?

Sau prin trăirea în prezent? Prin înfruntarea acestor evenimente și luarea unei poziții? Depunând mărturie în numele generațiilor viitoare despre dinamica spiritului uman, care va continua să reziste chiar și în fața celor mai mari adversități?

Aceasta este marea apokalyptein pe care o trăim acum: descoperirea sinelui nostru adevărat. Ce ni se oferă este o șansă să vedem cine suntem cu adevărat și de ce suntem capabili. Bucurați-vă.

Sursă: https://www.minds.com/CorbettReport/blog/2021-year-of-the-apocalypse-1320043681700384782