Pentru a marca ultima zi din 2021, această postare
este închinată tuturor celor ale căror vieți și surse de venit au fost pierdute, diminuate, sau afectate de societățile emergente, profund neliberale și distructive din punct de vedere social, economic și psihologic ale carantinei;
este pentru toți aceia ale căror slujbe și afaceri au fost distruse;
pentru cei ale căror condiții medicale au fost lăsate nediagnosticate;
pentru cei ale căror cancere au rămas netratate în timp ce Guvernul „salva sistemul de sănătate”;
pentru cei ale căror aspirații au fost strivite;
pentru cei al căror sprijin financiar și suport a fost ridiculizat, distrus și aruncat lupilor de către birocrați științifici bine plătiți, răsfățați și aroganți;
pentru cei care i-au văzut pe cei dragi murind înainte de vreme din cauza programărilor anulate și a reprogramărilor operate de sistemul de sănătate;
pentru cetățenii care au ieșit în stradă pentru a-și exercita dreptul democratic de a protesta împotriva carantinei și care au fost brutalizați de poliție;
pentru femeia din statul Victoria, Australia, care a fost pusă la pământ și sufocată de un polițist pentru „crima” de a nu purta mască;
pentru femeia aflată într-un stadiu avansat al sarcinii care a fost luată de acasă cu cătușe sub acuzația de a fi promovat un eveniment anti-carantină pe pagina ei de Facebook;
pentru toți cei care au fost amendați pentru susținerea celor mai fundamentale principii ale oricărei democrații liberale care se respectă – societatea civilă, râsul, atingerea umană, comuniunea;
cei ale căror rude în vârstă au fost lăsate să moară în aziluri, private de dragostea și atenția care le-ar fi ușurat trecerea;
pentru durerea și suferința resimțită de cei care nu au avut ocazia de a-și lua rămas bun de la cei dragi;
pentru copiii care au fost lăsați cu sechele psihologice de sistemul educațional aflat acum la mila unor nevrotici semi-funcționali;
pentru studenții universitari care au învățat frica de necunoscut, care au învățat a se uita înainte de a sări, a-și goli viața de bucurie și a o înlocui cu o evaluare a riscurilor, a ceda responsabilitatea personală Autorității și a prețui întotdeauna Securitatea mai presus de Libertate;
pentru toate femeile captive acasă cu parteneri abuzivi;
pentru copiii pe care asistenții sociali nu-i pot vedea în apelurile video de pe Skype;
pentru toți cei a căror sănătate mintală s-a deteriorat, care se simt distruși în mod ireparabil, care au ajuns să creadă că nu se vor mai întoarce niciodată la ceea ce au fost înainte;
pentru oamenii care stau treji noaptea întrebându-se cu îngrijorare de unde vor intra banii pentru plata următoarei rate;
pentru toți cei care nu au avut unde să se ducă în afară de Samarineni;
și pentru toți aceia ale căror suflete tulburate au alunecat neobservate prin crăpăturile societății noastre vlăguite, și apoi au căzut într-o ultimă coborâre singuratică și năucitoare către liniște.
Nu vom uita. Nu vom ierta. Va veni și ziua dreptății.
Traducere de la DailySceptic.com
1 Comment
O, da. Mă întreb cu groază și milă ce au făcut și ce vor face toți aceia care au fost siliți să-și dea demisia, din ce vor trăi și despre câte drame vom auzi ale oamenilor lăsați să moară de foame sau fără acoperiș deasupra capului. Este ușor să zicem: mda, n-a fost chiar așa de rău, atâta timp cât nu am fost afectați direct. Ajută, Doamne, răzbună, Doamne!