Inepțiile veganismului

13/01/2022    |   de John Lewis-Stempel

Curios cât de larg acceptat a devenit veganismul! Cândva, George Orwell i-a descris vituperant pe vegetarieni ca „acel trib mohorât de femei cu principii, purtători de sandale și bărboși băutori de de suc de fructe, care se înghesuie la mirosul „progresului” ca muștele la o pisică moartă.” Cumva, de la cârnații de soia texturați ai Lindei McCartney încoace, veganismul a devenit mainstream, nu doar calea către sănătate, dar și către un viitor luminos. Cum îi îndemna George Monbiot, marele preot al veganismului britanic, pe cititorii săi în „The Guardian”: „Cea mai bună modalitate de a salva planeta? Nu mai mâncați carne și lactate”. Este vina vacilor. Râgâie metan.

Marea Britanie este un lider mondial în materie de veganism, și prima țară care a înființat o Societate Vegană. Aici, mai bine de un milion de oameni se vor abține de la produse animale luna aceeasta ca parte din inițiativa Veganuarie, al cărui „Ambasador” este Monbiot. După aceea, cine știe? Poate veți vrea – și Ambasadorii sigur vă vor încuraja în acest sens – să îmbrățișați tot testamentul vegan, și să vă privați nu doar de carne, pește, ouă și lactate, ci de toate produsele derivate din animale. Pulovărul de lână care vă ține cald la spate. Pantofii de piele din picioare.

Sigur, nu este nici un mister în succesul veganismului. Veganii au perfectă dreptate susținând că o dietă bazată pe plante poate fi sănătoasă, și că condițiile de viață ale majorității animalelor de pe glob sunt jalnice. ( Numai din motive etice, și nu m-aș atinge de un porc crescut într-un sistem intensiv. Și sunt fermier de 20 de ani.) De asemenea, este adevărat că vaca Daisy este implicată în schimbările climatice. Niciun om sănătos și atent nu ar putea să nege acest lucru.

Acesta este veganismul cu litere mici. Sensibil și senzitiv. Problemele apar la Veganismul cu majuscule, care se dezlănțuie dincolo de etica legată de creșterea animalelor, dietă și probleme de mediu, într-o cruciadă fundamentalistă netulburată de știință și neatinsă de raționalitate. Când oamenii l-au ucis pe Dumnezeu, aveau nevoie de un substitut pentru religie. Veganismul cu majuscule este cea mai nouă religie pentru clasele de mijloc rătăcite.

Un soi de raționalizare este oferită în Aceasta este propagandă vegană (și alte minciuni pe care ți le vinde industria cărnii), scrisă de activistul pentru drepturile animalelor Ed Winters, și publicată de Vermillion în această lună salutară. O scurtă privire pe cuprins îți oferă o mostră a salvării veganiste: ”Veganismul este referința morală”, ”Trecutul nostru ne arată de ce veganismul trebuie să fie viitorul nostru”, „Nu există animal de fermă fericit” (dacă intri pe website-ul lui Veganuarie, dai peste o fotografie cu o femeie care mângâie o vacă; dacă vaca nu este fericită, atunci chiar Veganuarie este cel care exploatează vaca.)„Veganismul ar putea să-ți salveze viața”, „O lume vegană ar fi mai bună pentru toată lumea”.

De unde să începem? De la Cădere, presupun. Pentru vegani, omnivorismul primilor oameni este un adevăr incomod, care este negat cu contrargumente fabricate (cum ar fi memorabilul „Nu avem dinți de carnivori” scornit de PETA), sau evitate cu argumente de tipul „Asta a fost demult”, sau ”Orice s-a întâmplat acum zeci de mii de ani… nu trebuie să aibă nicio influență pentru a determina dacă ceea ce le facem animalelor este justificat acum.” De fapt, anatomia umană s-a schimbat surprinzător de puțin în ultimul milion de ani. Încă avem dinți de carnivori, și un stomac care seamănă mai mult cu cel al unui câine, decât cu cel al unei oi. Mâncatul de carne este natural. De aceea salivezi în fața unei farfurii cu costiță.

Veganismul, în respingerea esenței animale, ne ridică deasupra creaturilor de pe pământ. Este un specisism deghizat în gândire corectă. În mod ironic, nu am fi oamenii inteligenți și verbali de perfectabilitate vegană care suntem, dacă nu ar fi fost carnea. Biologii evoluționiști de la Universitatea Harvard Katherine Zink și Daniel Lieberman au evidențiat acest adevăr în lucrarea intitulată „Impactul cărnii și al tehnicilor de procesare alimentară din Paloeoliticul timpuriu asupra masticației umane”, Nature, 2016: „Oricare ar fi fost presiunile selecției care au favorizat aceste modificări (mărirea creierului, dezvoltarea limbajului), acestea nu ar fi fost posibile fără creșterea consumului de carne, în combinație cu tehnologia de procesare a alimentelor.”

Ca și cu orice religie care se respectă, veganismul are o poveste despre căderea din Rai. „Suprafețe imense din pădurile din Marea Britanie”, scrie Winters, „au fost rase, de-a lungul timpului, și înlocuite cu pășuni pentru a hrăni animale produse artificial și împerecheate selectiv, toate acestea pentru ca noi să fabricăm un produs care s-a dovedit a fi absolut dăunător.” (Aici se referă la carne.)  Dar sunt oare pășunile verzi un rău ecologic intrinsec? Nici pe departe. O fâneață tradițională poate să conțină până la 40 de specii de plante diferite pe metru pătrat – unul dintre cele mai bogate habitate botanice pe care le-ai putea întâlni. Iar pășunatul de către animale este esențial pentru biodiversitate; în absența pășunatului, copacii și ierburile cele mai viguroase ajung să domine peisajul.

Dar nu vă așteptați la un vegan să vă spună aceste lucruri. Fâșia de luncă, fluturele maro de luncă sau crețușca trebuie sacrificate pe altarul Veganismului. Cu tot discursul lor măreț împotriva exploatării, veganii nu sunt prietenii animalelor. Pentru că, dacă ne facem cu toții vegani, nu vor mai exista animale de fermă în afara specimenelor aflate în populațiile nesustenabile din grădinile zoologice. Ermintrude, Chicken Little și Shaun the Sheep vor fi sacrificate în masă.

Iar această exterminare ar avea un efect ecologic catastrofal. Nu am nici o dorință să devin un tocilar al excrementelor, dar o vacă produce în fiecare an, prin balega sa, o cincime din greutatea ei corporală în insecte. În peisajul campestru britanic, un lanț ascendent de animale sălbatice se hrănește cu aceste insecte, culminând cu predatorul suprem, vulpea (care mănâncă gândacii de bălegar). De altfel, există gândaci de bălegar care s-au specializat în tipuri de gunoi de grajd, cum ar fi Onthophagus joannae, care are o predilecție pentru bălegarul de oaie. Dacă te descotorosești de aceste excremente, vor dispărea și gândacii de bălegar. De unde declinul rândunelelor în estul Angliei, unde bovinele sunt o raritate? Cauza probabilă este dată de bălegarul insuficient.

La ce te poți aștepta de la un vegan este un catehism despre cum industria cărnii și a lactatelor ocupă 83% din terenurile agricole globale, și produce doar 18% dintre caloriile globale. Dar există un motiv foarte întemeiat pentru întinderea planetară a creșterii animalelor. Aproape două treimi din terenurile agricole sunt „marginale”, ceea ce înseamnă că foarte puține lucruri cresc în aceste locuri pentru că terenul este fie prea uscat, prea abrupt, prea stâncos, prea umed sau prea vântos. Așa cum ar explica cu mândrie un crescător de vite Masai sau un păstor din Shetland, animalele sunt extrem de eficiente când e vorba de a transforma lucruri pe care oamenii nu le pot mânca în lucruri pe care ele le pot mânca.

Veganismul știe care este costul creșterii animalelor, dar nu și care îi e valoarea; știe valoarea alimentației bazate pe plante, dar nu și costul. Nu toată soia pentru care este tăiată pădurea braziliană este destinată hranei vitelor, e folosită și la burgerii „fără carne”. Terenurile intens cultivate din estul Angliei – care dau pâinea cea de toate zilele a veganilor – suferă eroziuni ale solului de dimensiunea unor tone pe acru de pământ anual. Un studiu recent în Environmental Science & Policy Journal calcula că se pierd în jur de 3.07 tone de pământ pe hectar de teren agricol pe an în Europa, marea majoritate provenind de pe terenurile cultivate. În ritmul acesta veganii vor muri de foame înainte de a se îneca în mările revărsate ca rezultat al schimbărilor climatice.

Ah, schimbările climatice! Va salva oare veganismul planeta prin omorârea animalelor de fermă emițătoare de metan? Rumegătoarele produc într-adevăr metan, dar la fel și orezul; metanul din cultivarea orezului cauzează 3% din încălzirea globală provocată de om. Metanul emis de rumegătoare provine de la vacile care pasc, și este practic reciclat în sol prin descompunerea în CO2 și absorbirea sa de către stratul nou de iarbă. Spre deosebire de metanul produs de cîmpurile de orez inundate. Dacă profețiile sumbre ale veganismului vă sperie, merită menționat că aditivii din algele marine, ca posibilă hrană pentru vite, ar putea reduce aceste emisii cu 82 %.

Nu putem să ne evităm o ieșire din schimbarea climatică prin îmbrățișarea dietei vegane. Profesorul Frank Mitloehner de la Universitatea din California, un expert de talie mondială în calitatea aerului, a făcut niște calcule din care a reieșit că dacă toată SUA ar deveni vegană timp de un an, reducerea totală a emisiilor gazelor cu efect de seră ar fi de 2 %. E ceva. Dar nu salvează planeta.

Și din nou, ia cineva în considerare costurile? Luați în calcul următorul aspect: când a început Vestul să se îmbolnăvească? În anii 70, când guvernele occidentale au emis directive nutriționale care demonizau acizii saturați din carne, lactate și ouă și promovau carbohidrații ca și mâncare sănătoasă. Consecința a fost o epidemie de obezitate. Winters vorbește despre „industria cărnii” ca despre un monolit care pune profitul înaintea oamenilor, dar cum rămâne cu industria vegană? Investitorii varsă miliarde în branduri care să servească ca alternative la carne și lactate. Nestlé Marea Britanie și Irlanda sprijină Veganuarie. Harrods și Volkswagen iau parte la „provocarea la locul de muncă” lansată de Veganuarie. Veganismul poartă amprentele marilor corporații alimentare.

Conform unui sondaj Mintel, consumatorii din Generația Z sunt marea speranță a veganismului, cu peste jumătate (54%) dintre cei sub 25 de ani convinși că reducerea consumului de produse animale este o cale bună de a diminua impactul uman asupra mediului. Veganismul cu litere mari a făcut o treabă bună cu ei, și i-a determinat să se înghesuie la mirosul „progresului”. Dar Generația Z ar trebui să fie precaută cu falșii profeți ai veganismului.

Dacă le pasă cu adevărat de mediu, ar trebui să celebreze ianuarie prin renunțarea la teniși în favoarea unei perechi de pantofi de piele; pantofii sport sintetici cauzează 1.4% din totalul emisiilor cu efect de seră. Apoi ar trebui să-și anuleze excursiile la Amsterdam; doi ani de veganism ar fi necesari pentru a contrabalansa această excursie. La naiba, cumpărați-vă și un pulovăr de lână, în locul unuia de nailon; manufacturarea nailonului produce oxid de azot, un gaz cu efect de seră de 310 ori mai puternic decât dioxidul de carbon. Și apoi, puneți orezul jasmine din Tailanda înapoi pe rafturile supermarketurilor, și serviți-vă și cu o bucată de vită organică crescută local. Nu vițeii sunt problema, ci prostiile emise de fundamentalismul vegan.

Sursă: https://unherd.com/2022/01/what-vegan-propaganda-ignores/

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Autentificare

Ai uitat parola?

Creezi un cont?