Pământul de Mijloc merge la cinema

Dacă J.R.R. Tolkien ar fi încă în mormântul său, posibil că s-ar întoarce în el. Cauza consternării sale ar fi golumnizarea Pământului de Mijloc de către viitorul serial TV care poartă numele Stăpânul Inelelor. Această nouă „adaptare”, produsă de unul dintre tiranii tech care sunt stăpânii întunecați ai lumii noastre globalizate, va reflecta spiritul vremii noastre desfigurate și golumnizate, și va oglindi cultura morții și dictatura relativismului, dovedindu-l pe Tolkien corect în afirmația că basmele țin o oglindă către fața omului. Această nouă versiune va fi o pervertire și o inversare a viziunii morale a epopeii lui Tolkien, dar va fi o reflectare fidelă a urâțeniei perversiunii însăși și a celor care au comis abuzul textului.

Dacă ar fi să căutăm un indiciu despre ce ar fi gândit Tolkien despre această pervertire a operei sale, o putem găsi în răspunsul său către trei oameni de afaceri americani, Forrest J. Ackerman, Morton Grady Zimmerman și Al Brodax, care i-au arătat niște schițe pentru o propunere de ecranizare animată la Stăpânul Inelelor. Tolkien a fost impresionat de „imaginile cu adevărat uimitor de bune”, și a fost ușurat să descopere că sunt de „Rackham mai degrabă decât Disney”, dar a fost îngrozit de scenariu. „Oamenii galopează pe vulturi la cea mai mică provocare”, s-a plâns el editorului său, „Lorien devine un castel de basm cu „minarete delicate”, și tot felul de astfel de lucruri.” Cel mai rău dintre toate a fost descrierea lembasului, pâinea elfilor, care a fost asemănată alegoric cu Euharistia, ca pe un „concentrat alimentar”. Inutil să mai spunem că Tolkien a întrerupt negocierile cu mogulii de cinema, căutând să-și păstreze și să-și protejeze creația epică de asaltul unei asemenea banalități și vulgarități.

Nu avem de unde să știm ce ar fi crezut Tolkien despre adaptarea cinematografică a lui Peter Jackson la Stăpânul Inelelor, dar nu există nici o îndoială că Jackson a făcut mari eforturi pentru a evoca vârtejul epic al operei originale și pentru a evita să provoace furia fanilor de pretutindeni ai lui Tolkien. De fapt, o parte din strategia de marketing a filmelor a fost aceea de a câștiga inimile fanilor lui Tolkien cu asigurări că scopul a fost acela de a reprezenta fidel cărțile. Cei care se așteptau la ce este mai rău, inclusiv autorul prezentului articol, au fost plăcut surprinși, în cea mai mare parte, de fidelitatea filmelor față de textul lui Tolkien, cu niscaiva excepții evidente și uneori flagrante.

Același lucru nu se poate spune despre adaptarea teribil de proastă a lui Jackson la Hobbitul. În mod clar, în speranța de a încasa niște bani pe urma succesului înregistrat de Stăpânul Inelelor și suferind, în aceeași măsură ca dragonul din Hobbitul, de boala avariției, care este la rădăcina tuturor relelor în carte, Jackson și-a luat niște libertăți scandaloase, transformând povestea succint sublimă lui Tolkien pentru copii într-o farsă și un simulacru tehno-dependent și generat pe calculator.

Să încheiem printr-o analiză puțin mai profundă a spiritului de care va fi pătrunsă, cel mai probabil, noua producție a Tiranilor Tech la Stăpânul Inelelor. S-a vorbit despre adăugarea unei mici condimentări libidinoase a narațiunii odată cu introducerea unor scene de sex și ni s-a promis că Shire se va conforma dictaturii insistent relativiste a ceea ce se cheamă „multiculturalism”. Primul va îndepărta vălul castității care îmbracă opera lui Tolkien, și va înlocui iubirea jertfelnică a sinelui care animă Pământul de Mijloc al lui Tolkien cu animusul desfrâului auto-absorbit și îngăduitor cu sine. Ea va transforma privitorul într-un voyeur, desfigurându-l cu puterea Inelului care leagă tot ceea ce trăiește în întuneric,  în loc să-l transfigureze pe om cu puterea care se ridică mai presus de toate umbrele.

În ceea ce privește transformarea Shire-ului într-o comunitate „multiculturală” acceptabilă, producția tiranilor tech la Stăpânului Inelelor nu va face decât să proiecteze asupra culturii autentice a Shire-ului, monocultura globalistă pe care imperialismul cultural al tiraniei tehnologice încearcă să o impună lumii. Pământul de Mijloc creat de Tolkien este autentic multicultural. Cultura hobbiților este cultura lor; este o cultura locală, înrădăcinată în oameni și transmisă din generație în generație. În mod similar, cultura din Rivendell și Lothlorien este autentic elvă, transmisă din milenii imemoriale. Cultura din Rohan și Gondor, cultura oamenilor, este la rândul ei autentică și distinctă de culturile hobbiților și elfilor, deoarece acestea sunt distincte unele de altele. Iar apoi există dușmanul acestei diversități culturale sănătoase, cultura morții lui Mordor, care disprețuiește diversitatea culturală a popoarelor din Pământul de Mijloc, încercând să impună asupra tuturor oamenilor propriul brand global sau brutalitatea orcilor, marcată cu ochiul lui Sauron.

Cultura morții lui Mordor, ca și cultura morții tiraniei tehnologice, caută să șteargă diversitatea culturală autentică, roadele multiple ale culturilor populare ale popoarelor libere ale lumii, fiecare în propriile lor shire-uri de hobbiți, pentru a o înlocui cu o monocultură „multiculturală” unică, în care nimeni nu cântă propriile cântece, dar toată lumea ascultă „muzica lumii” comercializată la nivel global. Acest „multiculturalism” pe care tirania tech îl impune asupra Shire-ului în Pământul de Mijloc și asupra comitatelor lumii nu este altceva decât imperialismul cultural al plutocrației globaliste. Calcă peste toate florile frumoase și variate ale culturii locale și naționale autentice, înlocuind-o cu un singur brand de monocultură monocromatică insipidă. Reprezintă înlocuirea spectrului de culori cu cincizeci de nuanțe de gri.

Ar trebui să fie de la sine înțeles că cei cu un minim de echilibru mintal și înțelepciune iubitoare de libertate vor scăpa de această nouă „adaptare” a Stăpânului Inelelor, care ar putea fi asemănată cu una dintre pietrele palantír, așa-numitele pietre de văzut care îi permit Domnului Întunericului să-și transmită propaganda oricui este suficient de prost să se uite în ele. Denethor a petrecut atât de mult timp uitându-se într-una dintre aceste pietre, încât a crezut că victoria Domnului Întunericului este inevitabilă, și a sfârșit prin a se sinucide într-un act de disperare abjectă. Nu este o coincidență faptul că palantír înseamnă „clarviziune” și poate fi tradus ca televiziune, ceea ce a fost cu siguranță intenția lui Tolkien. A alege să vizionezi versiunea palantír a tiranilor tech a Stăpânului Inelelor înseamnă a te juca cu focul. Înseamnă a lua opțiunea lui Denethor. Ar fi mai potrivit să protestăm tăcut împotriva acestei ultime profanări a Pământului de Mijloc, luând o copie a volumului clasic al lui Tolkien și citindu-l sau recitindu-l. Acest lucru nu numai că va rușina diavolul și pe slujitorii săi globaliști, ci ne va duce mai aproape de Dumnezeu, către care Tolkien arată în ceea ce el a descris ca fiind „lucrarea sa fundamental religioasă și catolică”.

Sursă: https://theimaginativeconservative.org/2022/02/middle-earth-goes-movies-joseph-pearce.html