Trezirea în Țara nebunilor

Recent am dat peste cartea lui Alberto Manguel, Un cititor despre citit (A Reader on Reading) la biblioteca publică și am luat-o acasă. Pe măsură ce răsfoiam paginile, am devenit conștient de faptul că Manguel a folosit citate din Alice în Țara Minunilor și Alice în Țara din oglindă pentru a introduce fiecare dintre capitolele sale.

De-a lungul ultimilor ani, mulți comentatori au indicat 1984 a lui George Orwell și Minunata Lume Nouă a lui Aldous Huxley ca romane care ajută la explicarea naturii totalitare a marilor guverne de astăzi și a libertăților noastre în scădere. La această listă aș dori să adaug cele două clasice Alice, scrise de Lewis Carroll.

Trăim într-o epocă în care mulți dintre politicienii și dictatorii noștri de tinichea obsedați de justiția socială ne cer să folosim anumite substantive și pronume cu privire la sex și gen. Iată o replică pe această temă din Alice:          

„Când eu folosesc un cuvânt, a replicat Ouț Piticuț pe un ton înciudat, cuvântul acela înseamnă ceea ce vreau eu să însemne, nici mai mult, nici mai puțin.

Se pune întrebarea dacă poți da cuvintelor atâtea alte înțelesuri, a spus Alice.

Se pune întrebarea care dintre înțelesuri e cel mai tare, a răspuns Ouț Piticuț.”

Cultura anulării, teoria critică a rasei și alte forme de represiune au creat frică și tăcere printre mulți oameni din țara noastră. Spuneți un lucru greșit și puteți fi linșat pe rețelele de socializare, vă puteți pierde locul de muncă sau puteți fi anulat ca vorbitor. Asta s-a întâmplat cu o educatoare Montessori după ce a scris și publicat un eseu în care deplânge adoptarea teoriei critice a rasei de către unele organizații Montessori majore.

„Am dreptul să gândesc”, a spus Alice brusc, pentru că începuse să se simtă nițel îngrijorată.

„La fel de mult drept”, a spus Ducesa, „cum au porcii să zboare …”

Trăim într-o epocă în care cei care dețin puterea ne cer să credem tot felul de lucruri care contrazic realitatea. Ni se spune că tipul de la Ivy League care doboară record după record la înotul feminin este de fapt o femeie. Ar trebui să credem că costurile umflate ale alimentelor și benzinei sunt rezultatele unui război în Ucraina. Ni se spune că dacă conducem cu toții mașini electrice, vom salva planeta chiar și în timp ce China și alte țări pompează poluanți ca nimeni alții.

„Nu pot să cred! a exclamat Alice.

Chiar nu poți? a întrebat Regina pe un ton compătimitor. Mai încearcă o dată. Respiră adânc şi închide ochii.

Degeaba încerc, a răspuns Alice râzând. Nimeni nu poate să creadă lucruri imposibile.

Pentru că nu ai exersat. Când eu aveam vârsta ta, făceam zilnic câte o jumătate de oră de exerciții. Uneori reuşeam să cred câte şase lucruri imposibile numai până la micul dejun. ”

Mulți dintre noi ne-am simțit în ultimii ani ca și cum am trăi la balamuc. În fiecare zi titlurile aduc știri întunecate și povești fără sens în care sus pare în jos și ziua pare noapte. În unele locuri, guvernele locale și de stat au instituit politici care favorizează drepturile infractorilor în defavoarea cetățenilor obișnuiți. La Washington, D.C., Congresul și administrația Biden continuă să cheltuiască bani ca și cum nu ar exista consecințe și nici ziua de mâine. Liderii forțelor noastre armate par mult mai interesați în a predica corectitudinea politică decât de a pregăti trupele noastre pentru război, cu cele mai recente antrenamente focusate pe ateliere de gen-utilizare a pronumelor și slide-show-uri.          

 „În partea aceea – spuse Pisica, fluturând într-acolo laba dreaptă, stă un Pălărier; iar în partea asta – şi flutură cealaltă labă – stă un Iepure de Martie. Te poţi duce la oricare dintre ei; amândoi sunt nebuni.

Dar eu n-am chef să mă duc printre nebuni – ripostă Alice.

A, n-ai ce-i face – zise Pisica. Toţi suntem nebuni pe-aici.”

Cu inflația care răvășește actualmente economia și cu creșterea exorbitantă a prețurilor la gaze, care ruinează întreprinderile și îi țintuiește pe americani în casele lor, mulți dintre noi ne luptăm doar ca să supraviețuim. Aici își are locul un comentariu al Reginei Roșii a lui Carroll:      

„Aici e nevoie să alergi de rupi pământul, ca să rămâi în acelaşi loc. Dacă vrei să ajungi în altă parte, atunci trebuie să alergi cel puțin de două ori mai repede.”

Alice în Țara Minunilor se termină cu Alice trezindu-se și realizând că toate personajele ciudate și situațiile bizare pe care le-a întâlnit au fost doar un vis.          

Spre deosebire de Alice, americanii nu trăiesc într-un vis. Țara Nebunilor este un tărâm mult prea real.

Dar iată vestea bună: tot mai mulți americani se trezesc, precum Alice. Alegătorii negri și hispanici întorc spatele radicalilor de stânga și pleacă. Părinții protestează față de agenda transgenderului și a teoriei critice a rasei care este promovată în școli. De la retragerea catastrofală din Afganistan la diplomația noastră de amatori în Ucraina, de la inflația indusă de guvern la politicile noastre dezastruoase pe Covid, eșecurile masive ale acestei administrații și ale Congresului devin evidente pentru tot mai mulți oameni.

Țin degetele încrucișate în speranța că poate, poate, coșmarul Țării Nebunilor va lua sfârșit.                    

Sursă: https://www.intellectualtakeout.org/waking-up-in-dunderland/