Argumentum histericum

Publicația „The Daily Sceptic” și-a propus să ducă o bătălie pe trei fronturi: împotriva măsurilor Covid-19, împotriva politicilor climatice, împotriva ideologiei „Woke”. Aș dori să vă fac cunoscut un concept care ne poate ajuta în a înțelege ceea ce se întâmplă pe toate aceste trei fronturi de luptă. Nu am inventat eu acest concept, ci l-am descoperit într-o carte intitulată „Realitatea și visele ei” semnată de filosoful Raymond Geuess.

Geuss e un marxist șarmant și idiosincratic. Idolul său e Adorno. Eseurile sale sunt întotdeauna interesante; iar în cea mai recentă carte a sa, „Nu gândesc ca un liberal”, el oferă un motiv, desprins din experiența sa, pentru care unii oameni sunt mai susceptibili să critice cultura lor contemporană sau să-i reziste. În cazul său, motivul îl reprezintă educația catolică primită, care l-a imunizat împotriva unor presupoziții comune în America anilor 60. Nu a fost imunizat împotriva tuturor, deoarece pare să aibă puncte de vedere foarte comune pe două din cele trei subiecte, în speță Covid și schimbările climatice – ca să nu mai vorbim de ostilitatea sa împotriva „neoliberalismului”.  Așadar, Geuss nu e un aliat, dar conceptul său rămâne util.

Acest concept se numește argumentum histericum. Prin el, Geuss înțelege un tip de argument care propune o dihotomie absurdă: adică, oferă două variante care formează o dihotomie perfectă de tip ”sau/sau”, după care ne forțează să alegem una dintre cele două soluții, fiind foarte clar că prima este favorizată, în timp ce a doua, pe care ar alege-o doar cineva prost sau suficient de rău, implică un suicid moral. Acest argument, deși are o aparență logică, este realizată cu o încărcătură emoțională maximă și prin coerciție morală.

Argumentum histericum pentru Geuss este legat de invazia din Irak. Geuss era scandalizat de argumentul conform căruia dacă nu susții invazia din Irak, atunci susții crimele lui Saddam Hussein și chiar atentatele de la 9/11. El s-a gândit să numească această poză morală „Tony Blair”. Și ar trebui să mergem pe urmele sale, căci nu avem oare acum argumentele „Anthony Fauci” și „Greta Thunberg”? Argumentul „Anthony Fauci” afirmă că dacă nu susții recomandările CDC și ale Institutului Național de Sănătate, atunci ești împotriva științei. Argumentul „Greta Thunberg” afirmă că dacă nu încerci să reduci amprenta de carbon, atunci îmi distrugi visele.

În opinia mea, cea mai gravă problemă din politica noastră contemporană este argumentum histericum. Nu în ultimul rând pentru că face vânzare presei. Ce-i drept, ne-am mai pierdut mințile și înainte. După cum afirma Macaulay în secolul al XIX-lea, britanicii suferă accese periodice de moralism. Cel mai celebru exemplu de argumentum histericum din vremurile moderne este prigoana a tot ce era nemțesc în timpul Primului Război Mondial, deși aceea era parțial explicabilă. Un bătrân profesor de la King’s College, Cambridge și-a schimbat numele din Waldstein în Walston. Chiar și regele și-a schimbat numele. Dar atunci era vorba de un război, pe când acum argumentum histericum se referă acum la o entitate aproape neglijabilă.

Să ne gândim, de pildă, la prigoana rușilor în 2022 – într-un moment în care noi nu suntem într-un război cu Rusia. În același timp, argumentum histericum este un loc comun al mișcării ecologiste. Cea mai importantă victorie a sa au fost măsurile Covid-19. Același argument joacă un rol foarte important în lumea fotbaliștilor care pleacă un genunchi (pentru a se opune rasismului?). E un pons asinorum în sistemul nostru de educație: repetă aceste propoziții sau „altfel, nu treci”. E o armă majoră în urmărirea crimelor de gândire.

Dați-mi voie să vă ofer câteva exemple de argumentum histericum:

Fie aplaudați fotbaliștii care pleacă genunchiul – fie sunteți rasist.

Fie vă vaccinați/purtați mască etc – fie îi puneți pe alții în pericol.

Fie reduceți emisiile de carbon/ încetați să mâncați carne – fie periclitați planeta.

Fie repetați aceste fraze corecte politic – fie sunteți vinovat de crimă de gândire.

E o politică în care sunt folosite gudronul și penele, fiind purtată în numele unei pseudo-logici a dihotomiilor coercitive, toate având forma argumentum histericum.

Până când nu vom restabili un simț al proporțiilor în toată cultura noastre, nu vom reuși mare lucru. Dar cel puțin pentru moment putem identifica problema.