Ce este civilizația?

Merită apărată civilizația? Ar trebui să urmărim să ne conformăm ei, astfel încât să putem fi considerați civilizați? Ar trebui să ne propunem să ne creștem copiii conform normelor sale, astfel încât să poată fi considerați, la rândul lor, civilizați? Ar trebui să încercăm să facem țara și lumea noastră cât mai civilizate? Sunt șanse ca majoritatea oamenilor să răspundă afirmativ la toate aceste întrebări. Majoritatea oamenilor, chiar și în epoca întunecată în care trăim, consideră că a fi civilizat este un lucru bun. Problema este că majoritatea oamenilor nu înțeleg clar ce este civilizația sau, poate la fel de important, ce nu este. Prin urmare, ar putea fi un exercițiu bun să începem să căutăm o definiție limpede a acelui ceva la care cei mai mulți dintre noi suntem bucuroși să ne abonăm.

Ce este civilizația?

Poate cel mai bun loc pentru a începe ar fi să consulți oracolul oracolelor, globul de cristal al tuturor globurilor de cristal, prin care, desigur, mă refer la Wikipedia. Potrivit acestui cyber-văzător aparent omniscient, civilizația este definită pe larg ca „orice societate complexă caracterizată printr-o ierarhie socială, forme de comunicare simbolică (de obicei, sisteme de scriere) și o separare percepută de și dominare asupra mediului natural”. Alături de această definiție largă, Wikipedia adaugă alte caracteristici cheie ale civilizației: „urbanizarea (sau dezvoltarea orașelor), centralizarea, domesticirea atât a oamenilor, cât și a altor organisme, specializarea muncii, ideologii înrădăcinate cultural ale progresului și suprematismului, arhitectura monumentală , impozitarea, dependența societății de agricultură și expansionism.”

În acest moment, unii dintre noi s-ar putea întreba dacă încă mai vedem civilizația ca ceva bun și care merită apărat. Câți dintre noi am lupta pentru civilizație dacă am crede că luptăm pentru complexitatea tot mai mare a statului și a ierarhiei sale sociale? Câți dintre agrarienii aflați printre noi ar lupta pentru o civilizație care se definește ca fiind separată de mediul natural și căutând să-l domine? Câți dintre noi ar lupta pentru urbanizarea, centralizarea neîncetată și domesticirea pasivă a noastră alături de domesticirea altor organisme? Câți dintre noi și-au dat seama că a fi civilizat înseamnă disponibilitatea de a ne face vite în slujba unor ierarhii sociale din ce în ce mai complexe? Câți dintre noi au crezut că civilizația a fost marcată de tipul de „specializare a muncii” care a redus munca umană la aceea a unui dinte de unică folosință într-o roată din ce în ce mai mare și mai complexă? Câți dintre noi am intuit că civilizația a fost definită de progresismul înrădăcinat cultural și de alte ideologii suprematiste? Câți dintre noi au perceput că impozitarea înseamnă civilizație și că, prin urmare, creșterea impozitării a fost și probabil un semn al civilizației în creștere?

Dacă aceasta este civilizație, am fi îndreptățiți să sperăm că civilizația se va duce în iad și am fi la fel de îndreptățiți să credem că se va duce prea evident acolo.

Cu toate acestea, am greși să abandonăm civilizația din cauza unor definiții atât de îngrozitor de greșite cum este aceasta. O privire mai atentă la definiția Wikipedia despre „civilizație” va arăta că diavolul se găsește în detalii. Descoperim, dacă derulăm în jos, că „civilizația” este descris ca un concept care își are originile în Iluminism. Potrivit Wikipedia, „civilizația” este doar o construcție ideologică a secolului al XVIII-lea! Nu este o realitate în sine, ci o idee prin care un „raționalism” ireligios și irațional poate explica și se poate debarasa, spre propria sa satisfacție, de istoria culturii umane. Printre cei citați de Wikipedia ca fiind fundamentali pentru definiția „civilizației” se numără darwiniștii sociali, pe de o parte, și adepții lui Rousseau, pe de altă parte. Civilizația este, așadar, definită fie de cei care susțin o înțelegere secularistă a „progresului”, fie de cei care cer respingerea acestuia prin idealizarea secularistă a așa-zisei sălbăticii nobile. Sunt citați și alți gânditori  pentru a susține această înțelegere materialistă a „civilizației”, de la Spengler la Toynbee, dar vei căuta în zadar și nu vei găsi o înțelegere tradițională creștină a civilizației.

După ce am văzut cum este definită civilizația pe internet (unicul Lucru care-i conduce pe toți și-i leagă în întuneric), trebuie să facem o distincție între o astfel de definiție și înțelegerea creștină a ceea ce înseamnă a fi civilizat.

Adevărata civilizație este o cultură însuflețită de treimea transcendentală a binelui, adevărului și frumosului. Prezența autentică a bunătății este iubirea și manifestarea ei în virtute; prezența autentică a adevărului trebuie văzută în conformitatea culturii cu rațiunea, înțeleasă în mod corespunzător ca o interacțiune cu realitatea obiectivă, dincolo de limitele subiectivismului egocentric; prezența autentică a frumosului este o reverență față de frumusețea Creației și a creativității, percepută în mod corespunzător în revărsarea de recunoștință care este rodul smereniei. O societate informată și animată de o astfel de cultură este cu adevărat civilizată.

Un om civilizat nu este animat de dorința de a se modela într-o imagine a „sinelui” său, care este în sine de necunoscut, ci este dispus să se lase modelat într-o imagine a Persoanei perfecte dincolo de sine. Răspunzând la descrierea trinitariană a lui Hristos despre Sine însuși drept Calea, Adevărul și Viața, un om civilizat se predă  pe sine Căii Virtuții (Iubirea), Adevărului Rațiunii și Vieții Harului (Frumusețea). Pe scurt și în rezumat, civilizația se manifestă prin conformarea voinței Omului cu voința Dătătorului a toată bunătatea, adevărul și frumusețea.

Ce este civilizația? Este conformarea inimii omenirii cu Inima lui Hristos. Toate celelalte definiții ale civilizației nu sunt doar greșite, dar sunt în cele din urmă necivilizate!