Nesupunerea civilă

În cazul în care nu ați observat, vremurile s-au schimbat și, cumva, cei care țin de tradiție au devenit noua față a contraculturii. Pentru tradiționaliști acesta este un teritoriu necunoscut, așa că sunt necesare câteva lecții despre cum să se ridice la nivelul acestui nou concept. Una dintre aceste lecții este cum să te angajezi în nesupunere civilă.

Dacă vă asemănați mie, expresia „nesupunere civilă” vă va evoca imagini cu hipioți care ard sutiene și care protestează împotriva războiului din Vietnam și cer ca societatea să „facă dragoste, nu război”. Dar într-o lume în care susul a devenit jos și binele a devenit rău, nesupunerea civilă nu mai înseamnă că trebuie să ieșim în stradă și să ne înlănțuim de un obiect neînsuflețit. În realitate, cea mai bună nesupunere civilă pe care noi, ca membri ai noii mișcări contraculturale, o putem face, este chiar în casele noastre, crescându-ne familiile.

Autorul Neil Postman și-a dat seama în urmă cu aproape un sfert de secol cât de contraculturală devenea ideea de a crește o familie tradițională. „Dacă părinții doresc să păstreze copilăria pentru propriii lor copii”, a scris el în cartea sa, „Construirea unui pod către secolul al XVIII-lea”, „ei trebuie să conceapă educația ca un act de rebeliune împotriva culturii”. Având în vedere acest scop, el a oferit câteva modalități simple prin care părinții pot face acest lucru.

Primul este să rămâi căsătorit. A face acest lucru este „o insultă la adresa spiritului unei culturi în care totul se aruncă, în care continuitatea are o valoare mică”, a scris Postman.

Astăzi disprețuim foarte mult rolul proeminent pe care îl joacă căsătoria în creșterea unei familii puternice, mulți părinți alegând să divorțeze sau să nu se căsătorească deloc, deoarece preferă să urmărească o fericire evazivă pentru ei înșiși decât să construiască o bază solidă pentru copiii lor. După cum a observat recent un prieten, nu este de mirare că avem o astfel de criză de identitate în aceste zile, băieți care doresc să devină fete și invers. Mai multe generații de divorțați i-au dezrădăcinat pe copii de case, iar aceștia pleacă în larg, încercând cu disperare să-și găsească locurile în viață și să obțină acceptare.

O a doua modalitate de a te angaja în această nouă nesupunere civilă este să crești o familie în contact strâns cu rudele extinse, cum ar fi bunici, mătuși, unchi și veri. „Este… aproape neamerican să rămâi în apropierea familiei extinse”, a scris Postman, referindu-se probabil la tendința copiilor deveniți adulți de a se îndepărta și de a se stabili în orașe la mulți kilometri de unde au crescut. Mulți astfel de copii își taie deliberat legăturile cu părinții din cauza dezacordurilor sau a altor comportamente presupus „toxice”, făcându-i pe copii din ce în ce mai probabil să rateze „sensul rudeniei și valoarea deferenței și responsabilității față de bătrâni”.

M-am amuzat să văd acest element de nesupunere civilă în familie, când am văzut o prietenă de-a mea și familia ei mutându-se peste drum de mama ei văduvă. Deși sunt sigur că proximitatea are uneori provocările ei, toate părțile implicate își exprimă în mod regulat bucuria de a fi vecini. Bunica are un flux constant de companioni, în timp ce nora și ginerele apreciază mesele și ajutorul pe care o altă pereche de mâini adulte le poate oferi familiei lor în creștere.

Un al treilea exercițiu de nesupunere civilă se găsește în a preda copiilor bunele moravuri. Postman ne încurajează „să insistăm să învățăm copiii disciplina recompenselor târzii… modestia în sexualitatea lor… [și]  autocontrolul în maniere, limbaj și stil”. Într-o epocă în care copiilor li se spune să fie fideli cu ei înșiși și să facă tot ce îi face să se simtă bine, a-i învăța să-și rețină emoțiile și dorințele, punându-i pe ceilalți pe primul loc și pe sine pe locul doi, „este să te plasezi în opoziție cu aproape orice tendință socială”.

A patra recomandare de nesupunere civilă a lui Postman este „cea mai rebelă dintre toate”, pentru că lovește în centrul a ceea ce societatea de astăzi consideră important, și anume mass-media – social, divertisment și știri. Ar trebui să limităm mass-media la care sunt expuși copiii, a scris Postman, fiind în același timp pe deplin conștienți de ceea ce ei văd, pentru ca apoi să fim gata să contracarăm ceea ce ei văd și să „criticăm… temele și valorile” pe care le oferă mass-media.

A ține cont de mass-media pe care copiii tăi le consumă necesită mult angajament și hotărâre, în ciuda a ceea ce cred copiii tăi și alții despre tine. Va însemna să le refuzi copiilor privilegii de telefon până când vor fi mult mai mari. De asemenea, va însemna că trebuie să dai un exemplu bun, limitându-ți propriul consum media pentru a petrece timp cu copiii tăi, astfel încât aceștia să nu regrete divertismentul oferit de media. În plus, va însemna că trebuie să fi pregătit să porți  conversații cu copiii tăi despre subiecte dificile – cum ar fi sexul, genul și alte probleme politice importante – astfel încât aceștia să îți audă perspectiva și punctul de vedere înainte de a încerca să se furișeze pentru a găsi răspunsurile la întrebările lor cele mai profunde în mass-media.

Ești gata să te angajezi într-o mică nesupunere civilă pentru noua contracultură? Nu este greu să începi – mai ales dacă ești deja căsătorit și ai copii – și se poate face din confortul propriei case. Totuși, partea grea este perseverența, deoarece acest tip de nesupunere civilă nu poate fi făcută dintr-odată ca într-un mic protest. Este un marș lung care necesită răbdare și angajament, dar care oferă recompense mari nu numai pentru tine, ci și pentru copiii tăi. Și pentru toți ceilalți din societate. Pentru asta este nesupunerea civilă.