BĂIEȚII, BĂRBAȚII ȘI POEZIA

L-am căutat pe fiul meu de 12 ani Louis, prin grupurile de copii care tocmai terminaseră școala. S-a apropiat de mine cu lacrimi în ochi. Atât el cât și fratele său mai tânăr, Ben, au concurat în ziua respectivă ca finaliști în concursul de interpretare poetică. Anul trecut, băieții au câștigat fiecare locul întâi. Dar astăzi în fața a mai mult de 100 de persoane, Louis s-a blocat la prima strofă, a rămas tăcut pentru mai multe clipe și apoi a luat-o de la capăt, dărâmat. Ben a câștigat din nou locul întâi pentru categoria sa de vârstă.

La școala clasică rezervată exclusiv băieților unde învață fiii mei, elevii aleg discursuri poetice sau dramatice pentru a le memora și a le recita, mai întâi în fața clasei, iar apoi în fața unui public format din toți colegii de școală. Câștigătorii obțin puncte într-un sistem de notare și sunt aclamați ca niște eroi de colegii lor. Profesorii băieților, toți bărbați, învață și recită și ei constant poezii pentru studenți și pentru colegii lor, arătându-le copiilor cum să interpreteze bine.

Combinația dintre poezie emoționantă și competiție intensă a dat acestor momente un loc de seamă în viața școlii. Băieții încep să practice abilitățile retorice cu mult înainte de a depăși stadiul de învățare a gramaticii, în același timp în care li se certifică ideea că poezia frumoasă reprezintă o parte esențială din viața unui om.

A pierde un concurs înseamnă de asemenea a învăța o lecție valoroasă. Pentru Louis, a fost nevoie de o lungă discuție cu tatăl său și de o poveste a bunicii despre „cel mai jenant moment petrecut în fața unui public” pentru ca lacrimile să dispară. Seara la cină l-am auzit cum îi spunea cavalerește fratelui său mai tânăr: „nimeni nu a avut vreo șansă în fața ta.”

Mai am un băiat, William, ale cărui nevoi speciale îl împiedică să concureze cu ritmul academic intens și cultura solidă a celorlalți băieți. Școala acasă este perfectă pentru el deoarece îi oferă oportunitatea de a urma o educație clasică în ritmul său într-un mediu puțin stresant. În același timp, îmi doresc să-i trezesc aceeași dragoste pentru poezie pe care o văd în ceilalți băieți și să experimenteze sentimentul înălțător care derivă din susținerea în public cu succes a unui discurs. A citi și a analiza poezie este esențial, dar poezia, ca și teatrul, trebuie să fie citită și interpretată cu voce tare pentru a fi apreciată.

Putem și ar trebui să-i punem pe copiii care sunt educați acasă să învețe pe de rost poeziile pe care le studiază. Chiar și acasă puteți oferi oportunități copilului de a recita în public. Încercați la o cină în familie sau când vin oaspeți. Organizați recitări de poezie prin grupul de homeschooleri sau cel pentru copii cu nevoi speciale, cel de la biserică, grupul de cercetași sau pur și simplu un grup informal de prieteni.

Bineînțeles, mulți copii cu nevoi speciale, au probleme cu anxietatea și au probleme când vine vorba să piardă jocuri sau competiții. În funcție de nevoile copilului tău, un concurs s-ar putea să nu fie cea mai bună cale de a începe recitarea de poezii.
Cu toate acestea, William și-a depășit vara trecută anxietatea și perfecționismul sever printr-o astfel de competiție susținută la o tabără de vară. Nu doar că a câștigat concursul, dar acum lucrează din greu să obțină medalia Memoria Press pentru cei care învață „Horatius at the Bridge”.

În timp ce sportul și lecțiile de muzică pot oferi multe dintre aceleași beneficii derivate din practica unui îndeletniciri dificile și din depășirea anxietății de a evolua în fața altora, recitarea poeziilor este o artă care poate fi accesibilă multora dintre cei cu nevoi speciale. Beneficiile s-ar putea să fie chiar mai importantă pentru acești copii decât pentru ceilalți. Printr-o singură activitate, copilul își fortifică memoria, își antrenează echilibrul, contactul vizual și pronunția, în timp ce își umple inima și sufletul de frumusețe. Acestea sunt daruri pe care le va lua cu sine de-a lungul întregii sale vieți.