Problemele modelului constituțional

28/03/2023    |   de Walt Garlington

Constituția scrisă, democratică, continuă să fie standardul ridicat în slăvi de așa-zisele „națiuni civilizate” din Occident, considerat a fi cea mai bună modalitate de organizare inventată de către umanitate. Din acest motiv, este necesară o analiză ceva mai amănunțită a acestui model.

Două probleme majore ies în evidență. Prima este noțiunea de universalitate. Modelul standard, bazat în mare parte pe constituția elaborată în Philadelphia în 1787, care a dus la crearea guvernului federal al SUA cu trei ramuri antagonice – legislativ, executiv și judiciar – care se controlează și se contrabalansează reciproc, își are rădăcinile în experiența istorică engleză, în relația de foarte lungă durată a monarhului englez cu stăpânii de domenii și cu oamenii de rând. Legislativul bicameral, procesele cu jurați, etc., nu pot fi pur și simplu exportate și imprimate pe oricare alt specific cultural din lumea aceasta; acest tip de sistem va funcționa optim în principal pentru popoarele din familia anglo-saxonă.

Scriitori mai perceptivi ai Occidentului, precum Edmund Burke și Joseph de Maistre, în încercarea de a înăbuși spiritul revoluționar al vremii lor, au subliniat în mod repetat în discursurile și scrierile lor că fiecare popor are propria sa constituție nescrisă, rânduită de divinitate, și care este rezultatul caracterului, obiceiurilor, geografiei, istoriei, stării spirituale etc. Pentru a fi în folosul poporului autohton, constituția scrisă trebuie să fie în conformitate cu cea nescrisă. Nu poate fi luat astfel un tip de constituție și aplicată la toate celelalte țări, fără a cauza o situație teribilă asemănătoare cu patul lui Procust.

Cealaltă problemă este că constituția tipică în stil occidental a făcut din viața spirituală o chestiune privată și superfluă. Viața publică, în general, a devenit secularizată, deoarece munca colectivă a poporului este redirecționată în principal către aceste scopuri lumești. Constituția SUA este prototipul; Preambulul său prevede: „Noi, Poporul Statelor Unite, în scopul de a forma o Uniune mai perfectă, de a stabili dreptatea, de a asigura liniștea internă, de a asigura apărarea comună, de a promova bunăstarea generală și de a asigura binecuvântările libertății pentru noi înșine și pentru posteritatea noastră, ordonăm și stabilim această Constituție pentru Statele Unite ale Americii.”.

Orișicare om căruia îi pasă câtuși de puțin de adevăr și de tradiții, de adevăratul telos al umanității și de creație în general nu se va mulțumi cu aranjamentele ordinii constituționale occidentale raționaliste. Acestea sunt excrescențe ale lentei dar neîncetatei și continuei respingeri de către omul occidental a creștinismului tradițional, care se desfășoară de mai bine de un mileniu, și a transformării sale din creatură limitată într-o zeitate nelimitată. Fraza lui Abraham Lincoln din Discursul de la Gettysburg – guvernarea poporului de către popor şi pentru popor, care este sine qua non în întreaga gândire occidentală cu privire la originea guvernării din zilele noastre – este o oglindire a acestui lucru.

Politica a devenit doar o altă știință, dedicată eficienței mecanice și preciziei, așa cum a demonstrat James Madison în aceste rânduri celebre din Federalistul, Nr. 51:

„Dar ce este guvernul în sine, dacă nu cea mai măreață dintre toate reflecțiile asupra naturii umane? Dacă oamenii ar fi îngeri, nu ar avea nevoie de nici un fel de guvernare. Dacă îngerii ar guverna oamenii, nu ar fi necesar nici controlul extern, nici intern asupra guvernării. În definirea unui guvern care urmează să fie administrat oamenilor de către oameni, marea dificultate constă în aceasta: trebuie mai întâi să îi permiteți guvernului să-i controleze pe cei guvernați; și în al doilea rând, să obligați acest guvern să se controleze pe sine.”

Din acest punct de vedere guvernul este pur și simplu un alt experiment tehnocrat, care are ca scop controlul unui bulgăre de materie fără suflet numit om. Ajustați mandatul cutărui departament sau formularea cutărei clauze și acest lucru va remodela și „mașina” societală.

Avem impresia că ceea ce se vrea pentru om este un mecanism complicat, autonom, capabil de autoperfecționare. Transhumanistul Yuval Harari nu lasă loc de îndoială cu privire la acest lucru. El scrie : „Liberalismul sfințește sinele narativ și îi permite accesul în secțiile de votare, la supermarket și pe piața căsătoriilor. Timp de secole, acest lucru a avut o logică, pentru că, deși sinele narativ a crezut în tot felul de ficțiuni și fantezii, nu exista nici un sistem alternativ care să mă cunoască mai bine. Însă odată ce vom avea un sistem care într-adevăr mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu, ar fi o prostie să lăsăm autoritatea în mâinile sinelui narativ.”

„Obiceiurile liberale, cum ar fi alegerile democratice, vor deveni anacronice, deoarece Google va putea să-mi reprezinte chiar și propriile mele opinii politice mai bine decât o voi putea face eu. . . . ”

„ . . . Google nu s-a născut ieri. . . Prin urmare, Google va putea vota nu în funcție de starea mea de spirit de moment sau de fanteziile sinelui narativ, ci mai degrabă în funcție de sentimentele și interesele reale ale colecției de algoritmi biochimici cunoscuți sub numele de „eu”.”

„. . . dacă Google ia destul de multe decizii bune, atunci oamenii îi vor acorda o autoritate sporită. Pe măsură ce trece timpul, bazele de date vor crește, statisticile vor deveni mai precise, algoritmii se vor îmbunătăți și deciziile luate vor fi și mai bune. Sistemul nu mă va cunoaște niciodată perfect și nu va fi niciodată infailibil. Dar nu este nevoie de așa ceva. Liberalismul se va prăbuși în ziua în care sistemul va ajunge să mă cunoască mai bine decât mă cunosc eu însumi. Ceea ce este mai puțin dificil decât ar putea părea, având în vedere faptul că majoritatea oamenilor nu se cunosc prea bine.” (Homo Deus: A Brief History of Tomorrow, Harper Perennial, New York, 2017, pg. 343-4).

Elitele nu au fost sincere cu noi. Sfârșitul istoriei nu este ordinea constituțională occidentală liberal-democrată, așa cum ni s-a spus; aceasta a fost doar o etapă către ceva „mai bun” (în opinia lor), o lume dominată de algoritmi AI care pot deconstrui indivizii către elementele și impulsurile lor primare, acordând astfel elitelor o putere aproape nemărginită asupra noastră. Îngerii perfecți de guvernare ai lui Madison au fost aduși la viață de post/transhumaniști, sub chiar forma acestor programe AI.

Aceasta este constituția viitorului; acesta este noul rol al maselor care nu fac parte din elite ale umanității – surse de date profitabile pentru a fi minate și exploatate, în timp ce se supun pasiv fiecărei porunci emise de clerul științific.

În cazul în care aceasta nu este ideea de Elysium pe care oamenii occidentali a avut-o în minte, acum este momentul să se întoarcă din drum, pentru metanoia și pocăință. Modurile tradiționale de a privi lumea, omul, politica etc., sunt sursele către care trebuie să ne întoarcem pentru a găsi vindecare și împlinire. Dr. Russell Kirk ne oferă câteva îndrumări în acest sens:

„Conservatorul este preocupat, în primul rând, de reînvierea spirituală și de caracter — de problema perenă a ordinii interioare a sufletului, de reinstaurarea cunoașterii etice și de consfințirea religioasă pe care se întemeiază orice viață care merită trăită. Acesta este conservatorismul la cel mai înalt nivel al său. Care este scopul vieții umane? Conservatorul luminat nu crede că finalitatea sau scopul vieții este concurența; sau succesul; sau plăcerea; sau longevitatea; sau puterea; sau posesiunile. El crede, în schimb, că scopul vieții este Dragostea”.

Cea mai demnă de încredere constituție, cu alte cuvinte, nu este sistemul științific perfect rațional, simetric, întocmit pe o foaie de hârtie. Este o inimă smerită, în comuniune cu Dumnezeu. În Lumina Necreată a Sfintei Treimi, un om se poate cunoaște cu adevărat și mult mai profund decât o va putea face vreodată orice computer alimentat de AI. Într-o astfel de atmosferă, în acest univers pe care Biserica Ortodoxă îl face cunoscut omului, cele mai complexe frâne și balanțe funcționează în inimă:

În acest univers ucigașii, cerșetorii și nebunii se transformă în sfinți. În acest univers, generozitatea față de toți nu cunoaște limite. În acest univers, cei mai puternici bărbați și femei din societate – regi, regine, soldați și alți nobili – abdică liber de la puterea lor lumească pentru a deveni călugări, călugărițe și martiri.

Acesta este Occidentul care a fost odată. Acesta este Occidentul care nu mai există. Acesta este Occidentul care ar putea fi din nou, dacă bărbații și femeile lui, tineri și bătrâni deopotrivă, ar putea găsi resursele necesare pentru a-și îndoi genunchii și a pleca capetele lor înțepenite și a vărsa o lacrimă înaintea lui Dumnezeu și a aproapelui lor pentru greșelile lor.

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23)

Toate acestea împreună reprezintă cea mai măreață constituție pe care Occidentul a cunoscut-o vreodată.

Sursă: https://www.geopolitika.ru/en/article/western-constitutional-model-driving-instability-world

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *