Messiah și declinul cunoașterii în Occident

Zilele trecute, l-am auzit pe realizatorul unui post de radio clasic mustrându-i cu blândețe, spunându-le ascultătorilor: „Mai e un pic până la Paști și nu am primit nici măcar o cerere din partea audienței noastre pentru Messiah lui Handel!”

Pentru cei care văd în Messiah o lucrare mai apropiată de Crăciun, cererea redactorului muzical pare un pic ciudată. Dar din punct de vedere istoric, are dreptate. Messiah a fost gândită inițial pentru Săptămâna Patimilor și a fost interpretată prima oară la scurtă vreme după Paștele din 1742. Și într-adevăr, mare parte din textul oratoriului are în centru moartea și învierea Mântuitorului, mai degrabă decât nașterea lui.

Scriitorul Ace Collins în cartea sa „Povești din spatele marilor tradiții de Crăciun” descrie apropierea oratoriului de sărbătoarea Paștelui.

„Pe la 1900, Messiah era atât de strâns legată de Paști încât oamenii așteptau să-l asculte în fiecare an. Un concert cu Messiah era cea mai sigură cale de a umple o biserică sau o sală de spectacole. În orășelele engleze ca și în orașele mari, interpretarea oratoriului lui Handel aducea mulțimi de oameni. Era o tradiție atât de puternică încât mulți oameni nu-și puteau închipui sărbătoarea Paștelui fără Messiah lui Handel…”

Așadar, cum a ajuns Messiah să fie interpretat de Crăciun? Ne explică Ace Collins:

„Mutarea oratoriului de Crăciun a avut la bază rațiuni de marketing, mai mult decât faptul că cineva și-a dat seama că unele părți și în special „Corul Aleluia” ar amplifica simbolistica nașterii lui Hristos. Numeroșii oameni care veneau de Paști să asculte oratoriul i-au făcut pe marketeri să regândească prezentarea capodoperei lui Handel. Cei care strângeau bani știau că oamenii sunt mai darnici de Crăciun decât de Paști. În plus, de Paști, zilele libere erau mai puține, doar trei..

Timp de câțiva ani, oratoriul s-a cântat atât de Crăciun cât și de Paști, în special în Anglia. Dar din anii 60, Messiah a devenit aproape în întregime un eveniment de Crăciun.”

Indiferent când este interpretat, Messiah reprezintă o capodoperă și un punct forte al civilizației occidentale. Crăciunul trecut, când am mers la reprezentație, s-a întâmplat să aud o tânără plângându-se partenerului său: „Nu mi-ai spus că o să fie numai versete biblice”. Supărarea ei provenea, probabil, din faptul că orice fel de artă orientată religios este anatemă într-o societate secularizată.

Dar oare așa stau lucrurile? Chiar dacă nu ești de acord cu influența religioasă din Messiah, ea este o parte importantă din rezervorul de cunoaștere care trebuie transmis dacă ne dorim continuarea civilizației occidentale, așa cum o știm de secole?