Cărțile vechi, balsam contra nebuniei

Iată unul dintre motivele pentru care cititul cărților vechi e un balsam pentru sufletul meu: nu trebuie să stau între oameni nebuni.

Da, oamenii sunt căzuți și înclinați să păcătuiască. Dar nebunia e cu totul altceva. Nebunia e greu de suportat. Te doboară. A avea de-a face zi de zi cu nebunia, e ca și cum ar trebui să DEMONSTREZI ceva evident pentru toată lumea.

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că un copil trebuie să aibă o mamă și un tată căsătoriți, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că un băiat e un băiat și o fată e o fată, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că oamenii ar trebui să prețuiască istoria țării lor, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că oamenii ar trebui să citească vechile cărți, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că profesorii de engleză ar trebui să cunoască gramatica țării lor, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că arta, muzica și arhitectura ar trebui în general să fie frumoase, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că preoții ar trebui să-i încurajeze pe enoriași să sporească în sfințenie, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că smerenia e o virtute, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că există bine și rău, indiferent de ce susține cineva, sau

E ca și cum ar trebui să demonstrezi că un lucru nu se reduce doar la materia din care e format,

Sau… Sau

Când citesc Shakespeare, Spenser, Milton, Herbert, Swift, Pope, Wordsworth, Coleridge, Tennyson, Dickens, Eliot, Trollope, Undset, Sienkiewicz, Manzoni, Mauriac, Tasso, Chaucer, șamd – nu trebuie să fac asta – mintea se eliberează pentru a gândi, a simți și a învăța. Nu poți face niciunul dintre aceste lucruri câtă vreme ești bombardat din toate direcțiile de nebunie.

Editura Contra Mundum și-a propus și a reușit să publice în colecția de literatură, romane vechi exemplare, dintre care unele, cum ar fi cele ale lui Anthony Trollope, au apărut pentru prima dată traduse în limba română.