Dragii mei băieți:
Marele Război dintre statele din nordul și sudul Americii prezintă un interes aparte pentru noi, nu numai pentru că a fost o luptă între două tabere aparținând unui popor asemănător cu noi ca rasă și limbă, ci și datorită curajului eroic cu care tabăra cea mai slabă, prost hrănită, prost îmbrăcată, prost echipată, a susținut timp de patru ani lupta cu un adversar care nu numai că poseda o imensă superioritate numerică, dar deținea și supremația pe mare și putea să-și procure arme și muniții de război din toate fabricile Europei. Cercetătorii nu s-au pus încă de acord cu privire la drepturile statelor în acest caz. Confederații credeau cu tărie că statele care se uniseră în mod voluntar, își păstraseră dreptul de a se retrage din Uniune atunci când au considerat că este în avantajul lor să facă acest lucru. Nordicii au
adoptat un punct de vedere opus, iar apelul la arme a devenit astfel inevitabil. În primii doi ani de război, lupta s-a desfășurat fără a provoca greutăți inutile populației civile. Dar, mai târziu, caracterul războiului s-a schimbat, iar armatele federale au provocat distrugeri pe scară largă oriunde au mărșăluit. Pe de altă parte, în momentul în care lupta s-a încheiat, comportamentul cuceritorilor a fost marcat de o clemență și de o generozitate absolut fără precedent în istorie: s-a acordat o amnistie totală și nimeni, fie că era soldat sau civil, nu a avut de suferit pentru participarea la rebeliune. Meritul pentru acest comportament generos a revenit în mare măsură generalilor Grant și Sherman, primul dintre ei asumându-și responsabilitatea acordării unor condiții care, deși au fost în cele din urmă ratificate de guvernul său, au fost primite la vremea respectivă cu mânie și indignare în Nord. Ar fi fost imposibil să se prezinte fie și numai o schiță a numeroaselor și complicatelor operațiuni ale războiului în cuprinsulunui singur volum, de aceea, m-am limitat la punctul central al marii lupte ‒ tentativele armatelor din Nord de a ajunge la Richmond, capitala statului Virginia și inima Confederației. Chiar și în relatarea evenimentelor principale din aceste campanii, m-am ferit să îngreunez povestea cu detalii, scopul meu, acum ca și întotdeauna, fiind acela de a binedispune, dar și de a trage învățăminte din faptele istoriei.
Al vostru,
G. A. Henty
Romanul „Cu Lee în Virginia” de G.A. Henty poate fi comandat de aici.
1 Comment
Foarte interesant.